Daca insistati totusi, am sa adaug, in treacat, ca mi-as dori ca si acest Basescu, presedintele actualmente suspendat, in cazul nefericit, dar probabil (prin presiunile inacceptabile ale marilor puteri europene!), in care va reveni in functie, sa imprumute putin din respectul celuilalt, repetentul, pentru institutionalitate. Mai multa lume imi atrage atentia ca, in aceste zile fierbinti - atat la propriu, cat si la figurat -, unui editorialist nu-i sta bine sa eludeze „chestiunea zilei" si ca firesc ar fi sa-si clarifice, cu fermitate, pozitia. Nu am „pozitii", sunt, in general, un individ caruia ii repugna „angajamentul" fervent, insa, daca se insista, va propun urmatoarea naratiune, parabolica doar in semnificatii, nu si in derularea propriu-zisa - absolut autentica. In ciclul primar, timp de un an, am avut un coleg numit Basescu. Stiu la ce va ganditi, dar va rog, din start, sa nu mergeti prea departe cu supozitiile. Nu e vorba de actualul presedinte suspendat (care a studiat, in copilarie, intr-adevar, pentru putin timp, si pe la liceele din Iasi). De liderul temporar neutralizat de la Cotroceni ma despart vreo doua decenii de istorie. El vine din epoca stalinistilor, eu din cea a decreteilor. In plus, daca, prin absurd, as fi fost coleg cu Traian Basescu, pentru un an, in ciclul primar, ma indoiesc ca mi-as mai fi amintit de el. Nu recunostea Domnia-Sa, la deschiderea cursurilor (din 2005), ca a fost un elev mediocru? Pe acestia ii uiti imediat. In memorie iti raman, de obicei, trei categorii de colegi: stralucitii, smecherii si catastrofele iremediabile. Basescu la care ma refer eu facea parte din ultima. Era un repetent incorigibil si, totodata, un derbedeu periculos. Noi il „mostenisem", asa-zicand, de la generatiile anterioare si ne pregateam, constiincios, sa-l „pasam" promotiilor urmatoare de boboci. Pentru invatatoarea noastra lucrurile erau clare: Basesc