Acesti termeni nu tocmai academici descriu foarte bine doua sisteme politice – comunismul si postcomunismul – bine cunoscute noua.
Ne amintim ca in urma cu vreo 15 ani, atunci cand incepusera masivele demolari, intr-o emisiune la Radio Europa Libera, Paul Goma spunea ca in asemenea conditii capitala tarii va ajunge un maidan pavat. Din pacate, a avut dreptate. Bunaoara, daca te afli in locul de observatie de pe Nerva Traian, poti vedea desfasurarea maidanului pana spre Casa Republicii. De o parte si de alta se inalta niste pietre mari, fasonate, cablate, termopanate, hiperutilate, in care locuiesc oameni ai muncii tare mandri de domiciliul lor. Ei stiu ca apartamentul valoreaza sute de mii de euro, iar inima in piept sta sa le plesneasca de multumire. Multumirea le creeaza un fel de ecran dincolo de care au incetat sa priveasca. Ceea ce spunea Goma despre maidanul pavat li se pare o tampenie si, in consecinta, nu putini il socotesc pe renumitul disident un reactionar periculos. Ceea ce-si propusese Ceausescu intr-un fel s-a realizat. Politica lui de a schimba fata Bucurestiului si de a schimba si fata mintii noastre a fost incununata de succes. Acesta este un aspect: maidanul, deci comunismul brutal, dictatorial, nivelator, fara nuante si rest. Sa vedem ce e cu gaura…
Fiindca am intrat intr-o alta epoca istorica, pe care o caracterizeaza printre altele perfidia si prefacatoria, actiunile desfasurate au alt front si o alta strategie. Nu mai demolam masiv, nu mai radem cartiere intregi, iar sub senilele buldozerelor nu se mai amesteca moloz si verdeata, sticla si flori. Lucram punctual – un termen la moda! -, tintit si lovit. Astfel a aparut si s-a impus conceptul de gaura. Cu alte cuvinte, mergi agale pe o strada si brusc, daca privesti lateral, observi ca la adapostul unor parapeti de tabla innodati destul de precar se casca ditamai gaura, unde m
