Astăzi, lumea sărbătoreşte Ziua internaţională a muncii decente. Situaţia la nivel global arată însă că omenirea nu prea are ce sărbători, situaţia ocupării, sub toate aspectele, degradându-se odată cu criza.
Preşedintele Gallup, Jim Clifton, scrie în ultima sa carte, „The coming jobs war”, lansată acum câteva zile, că ceea ce-şi doresc oamenii cel mai mult nu mai este nici pacea, nici libertatea, şi nici măcar democraţia, n-are legătură nici cu Dumnezeu şi nici cu deţinerea vreunor proprietăţi: „În primul şi-n primul rând, oamenii vor un job bun. Toate celelalte vin după asta”.
Este o concluzie trasă pe baza cercetărilor pe care Gallup le-a făcut în 75 de ani şi la care se pare că ajung treptat şi liderii politici. Problema celor din urmă este că-n lume creşte numărul celor care se simt mizerabil, fără nicio speranţă şi devin „periculos de nefericiţi” fiindcă nu au un job bun şi nici măcar nu visează la aşa ceva.
Un job bun înseamnă peste 30 de ore lucrate pe săptămână, un loc de muncă stabil şi care să aducă un venit care să-i permită angajatului respectiv să trăiască decent.
Luna aceasta, populaţia globului ajunge la 7 miliarde de oameni. Dintre ei, spune Jim Clifton, cinci miliarde sunt persoane cu vârste peste 15 ani, din care trei miliarde au declarat în sondajele Gallup că lucrează sau vor să lucreze.
Toţi vor joburi full-time, dar problema este că numai 1,2 miliarde au parte de aşa ceva. Asta înseamnă că 1,8 miliarde de oameni, adică un sfert din populaţia globului, nu au un loc de muncă, sau nu au unul decent.
Iar asta înseamnă nu numai că un sfert din oameni trăiesc în sărăcie şi nefericiţi, ci şi un risc uriaş de conflicte sociale. Şi, atrage atenţia Clifton, pe crearea de „joburi bune” se va da bătălia pentru supremaţie, în viitor.
