Primele alegeri de dupa al doilea razboi mondial au avut loc in noiembrie 1946, la mai bine de un an de la terminarea conflagratiei. Prin noua Lege electorala, Romania s-a aliniat "modei europene", introducand dreptul de vot pentru femei. Aceasta prevedere a provocat vii dispute intre liderii comunisti si national-taranisti.
Democratia de masa
Dupa incheierea celui de-al doilea razboi mondial, in Europa, cele mai importante evenimente politice in tarile foste combatante au fost noile alegeri legislative. Datorita duratei razboiului in Europa (sase ani), nici un parlament ales democratic inainte de 1940 nu mai avea legitimitate. Aliatii au ales momente diferite in care sa-si cheme cetatenii la urne: Marea Britanie - 1945, Uniunea Sovietica si Statele Unite - 1946. In general, dupa razboi noua orientare politica in vestul Europei a fost spre stanga. Populatia trecuse, datorita extremei drepte, printr-o drama in anii razboiului, fiind atrasa de socialisti si comunisti prin promisiunile privind protectia sociala.
TOAMNA, DUPA RECOLTA. In Romania, chestiunea fixarii datei alegerilor a provocat dispute aprinse intre comunisti si "partidele istorice". Dupa formarea Cabinetului Groza, la 6 martie 1945, comunistii s-au preocupat de chestiunea instalarii monopolului in administratie si nu de alegeri. In vara anului 1945, Iuliu Maniu si Dinu Bratianu au facut numeroase proteste catre anglo-americanii din Comisia Aliata de Control pentru urgentarea alegerilor, fara a obtine promisiuni clare. Abia dupa Conferinta de la Moscova, din decembrie 1945, s-au reluat contactele dintre Putere si Opozitie, prin intrarea in guvern a unui reprezentat al PNT si PNL. Emil Hatieganu si Mihail Romniceanu, cei doi ministri ai "partidelor istorice", au avut insa un rol decorativ in guvern. Astfel, comunistii si-au stabilit nestingheriti strategia electorala.
De indata ce gu