Cu pâine şi sare la aeroport, cu miniştri-marionetă supuşi preşedintelui-dictator, cu securişti mai vigilenți decât cei ai lui Ceauşescu, totul într-o țară cu foarte mult gaz natural de vânzare. Așa au arătat cele două zile ale lui Traian Băsescu în Turkmenistan, a doua vizită oficială a preşedintelui României la Aşgabat
„Stimate domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor, bun venit la bordul aeronavei Airbus A 310...". Este ora 8.15 dimneaţă, iar ziariştii din compartimentul „economic" al aeronavei prezidenţiale îşi studiază mapele de presă pe care le-au primit în salonul oficial al Aeroportului „Henri Coandă". Avionul este împărţit în trei compartimente: unul oficial - cel din faţă unde stă preşedintele, cel din mijloc - o zonă tampon unde stau demnitarii care îl însoţesc pe Traian Băsescu şi cel din coada avionului - mai mare unde stau presa şi câţiva ofiţeri ai Serviciului de Pază şi Protecţie (SPP).
Destinaţia noastră este Aşgabat, capitala Turkmenistanului, un oraş construit din nimic, în mijlocul unei zone deşertice din Turkmenistan. De ce merge Traian Băsescu acolo?
După vreo oră de zbor, se trag perdelele şi apare el însuşi să ne explice: „Reţineţi câteva aspecte: discuţiile se vor purta pe teme energetice, Turkmenistanul fiind favorit pentru alimentarea gazoductului Nabucco, în al doilea rând, vom semna un parteneriat legat de securitatea economică, iar în al treilea rând, vorbim despre o linie de transport maritim care să lege Marea Caspică de Marea Neagră", spune Băsescu, strigând ca să se audă până-n spatele avionului.
Este relaxat, amabil cu ziariştii care îl înconjoară bombardându-l cu întrebări. După o discuţie lejeră, cu poante, dar şi cu informaţii off-the-record, şeful statului se retrage la locul său şi îşi lasă unul dintre consilieri să continue discuţiile.
Are mersul lui Putin şi ochii spre Europa
@N
