Înaintea celor două meciuri amicale (cu Brazilia şi Paraguay) pe care echipa naţională de fotbal a României le va disputa în următoarele zile, vă propunem o \"mână\" de dueluri memorabile ale \"tricolorilor\" împotriva selecţionatelor sud-americane. \"Povestea celor cinci\" este un serial care vă recomandă, săptămânal (cu precădere în ziua de marţi), o selecţie a celor mai memorabile evenimente din lumea sportului.

România - Peru 3-1

14 iulie 1930. Cupa Mondială din Uruguay. Montevideo. Stadionul Pocitos. 2549 de spectatori.

Primul meci al naţionalei la prima Cupă Mondială a însemnat şi prima importantă experienţă internaţională pentru tricolori, care până atunci jucaseră doar împotriva rivalelor locale din Estul Europei (cu două excepţii nefaste: amicalul Austria – România 4-1 şi jocul de la JO 1924 Olanda – România 6-0). În ciuda amintirilor urâte de la Jocurile Olimpice de la Paris, delegaţia română a fost prima din Europa care şi-a anunţat prezenţa în Uruguay, locul unde a avut loc primul turneu final al competiţiei organizate de FIFA.

În minunata sa carte „Şi noi am fost pe Conte Verde" (n.r. numele transatlanticului care i-a dus pe tricolori în America de Sud)”, Ioan Chirilă a redat atmosfera primului „Mondial” sub forma unui jurnal ţinut de Rudolf Wetzer, căpitanul României. La Montevideo – oraşul care a găzduit toate meciurile turneului –, în tabăra română predomina entuziasmul noilor provocări, însă optimismul s-a diminuat la aflarea adversarilor din Grupa a 3-a. „Suntem în serie cu Peru şi cu... Uruguay! Am senzaţia că mi-a dat cineva cu o măciucă în cap. Uruguay... De două ori campioni olimpici în ultimii şase ani", scria Wetzer, precizând că „ziarele ii dau favoriti pe peruvieni (n.r. împotriva României)”.

A urmat un meci de legendă, cu toate că a fost disputat în faţa celei mai reduse asistenţe din istoria Cupei Mondiale (cuprins