Documente:
Extrase din Decret...
(08.11.2007) DOC
Decretul adoptat de Consiliul de Ministri al Italiei la 31 octombrie 2007 bate ordonantele cu schepsis de pe la noi. Tot secretul lor, ca si al decretului Prodi, sta in virgule, in formulari vagi si interpretabile. O adevarata arta politica latina: sa ocolesti legea cu alta lege, sa deschizi calea abuzurilor fara sa comiti din prima un abuz.
Un articol din decretul-groazei dedicat taberelor de tigani din Roma, Padova sau Verona stabileste pasii expulzarii. Regulile par, la prima vedere, foarte europene si pline de toleranta. Celui expulzat i se acorda un termen aparent generos ca sa paraseasca tara: nu mai putin de o luna. Poate sa faca, desigur, recurs daca stie cum si are chef.
Iar interdictia de a mai calca in Italia nu trebuie sa depaseasca cumva 3 ani, ca moare Italia de dorul expulzatului.
Da, dar exista un daca. O virgula. Daca autoritatea locala, prefectul, constata pe baza propriilor sale impresii ca are de-a face cu un caz de “urgenta”, gata cu democratia! Atunci, cazul devine o exceptie. O exceptie extrem de vag definita, care deschide larg calea abuzurilor administrative. Iata cum suna, intr-o traducere aproximativa, articolul 7-bis din vestitul decret Prodi.
De fapt, tot decretul modifica un alt decrert-lege, 30 din 6 februarie 2000, care stabileste conditiile expulzarii:
“Expulzarea din tara din motive care tin de siguranta publica va fi dispusa si motivata de catre prefect, trimisa apoi catre rezidenta sau locul de sedere al celui vizat iar textul va fi tradus intr-o limba accesibila destinatarului sau in engleza.
Masura expulzarii va fi in mod explicit notificata si vor fi indicate modalitatile de recurs precum si durata interdictiei de intrare in tara, care nu poate depasi trei ani. Masura expulzarii pre