Maestrul culorii Raffaelo Sanzio
Frumuseţe, armonie şi perfecţiunea unui mare maestru. Rafael Sanzio a fost cel mai tânăr dintre giganţii Renaşterii la apogeul ei. A fost pictorul Madonelor, rivalul lui Michelangelo, curtat de Papi şi cardinali. A fost un bărbat frumos, cu o fire plăcută şi echilibrată, inteligent şi extrem de talentat, educat.
Rafael Sanzio, pe numele său real Santi sau de'Santi, a crescut în atmosfera culturală vie din Urbino, oraşul său natal, alăturându-se pictorului Pietro Perugino, însuşindu-şi maniera elegantă de a picta a acestuia. La Curtea lui Federico de Montefeltro, Rafael a luat cunoştinţă de operele unor artişti ca Paolo Uccello, Luca Signorelli, Mellozzo da Forli. În căutarea de noi surse de inspiraţie, a călătorit la Florenţa, unde lucrau atât Leonardo, cât şi Michelangelo. Este recomandat din partea Ducesei de Montefeltro stegarului Soderini. Acolo a preluat cu entuziasm noile lor idei, sfumato-ul lui Leonardo şi limbajul puternic al lui Michelangelo. În orice caz, încetul cu încetul, Rafael a început să modifice stilul învăţat, asimilând treptat noile lor tehnici. A trăit numai 37 de ani şi a realizat adevărate capodopere. În cei 22 de ani de activitate, a pictat peste 25 de Madone. Odată cu tablourile sale închinate Fecioarei Maria, tânărul Rafael se impune ca un artist de seamă, fiind sprijinit de Federico III de Montefeltro, ducele-mecena care l-a sponsorizat şi pe Piero della Francesca.
Madona cu carte
În 1503, Papa Iuliu al III-lea îl cheamă la Roma, unde se face rapid cunoscut, deschizând şantierul de la San Pietro, frescele din Capela Sixtină, transformând-o într-un adevărat Eldorado pentru arhitecţi, pictori şi sculptori. Creează picturi pentru Vatican şi conduce un mare atelier cu mulţi ucenici. Aici realizează un ciclu de fresce pe zidurile Bibliotecii şi ale apartamentelor pontificale. Cu aceeaşi
