Dacă Dumnezeu o fi re-întrupat ciobanul mioritic prototipal în Gigi Becali, blestemată fie oaia pithică, mânca-o-ar gălbeaza, a mistificat intreaga istorie românească ! Asta ar fi concluzia, vazută din mahalaua mea, la cartea domnului profesor Lucian Boia, "De ce este Romania altfel". Cartea constată “viclenia istoriei“ de a ne împlini destinele altfel decât ne dorim, ceea ce ne face resentimentari sau abulici, iar istorificarea –psihoză a re/povestirii şi falsificării adevărului despre noi înşine – devine narcisism, naţionalism, xenofobie si rasism, ca nevoie nevrotică de echilibru cu propriile fantasme şi eşecuri. Fatalismul lui “aşa a vrut Dumnezeu“, ca inerţie civică, pare mai degrabă o poveste a non-acţiunii şi rezistenţei la schimbare, a absenţei unui plan coerent al modernizării/europenizării, cu “analiză SWOT“ (puncte forte, puncte slabe, oportunităţi, ameninţări externe), care să dea un sens în istorie României, vieţii noastre. “Să-ţi faci planul, ca ţiganul“ înseamnă, in cazul rromilor, să te iluzionezi că lucrurile se vor schimba, chiar dacă nu depinde de tine, pentru că eşti “om de departe“, un exclus, cel mult un tolerat, oricâtă responsabilitate ţi-ai asuma. “Dacă ai murit, cine o să mai stea în vila de la Sinaia, în casa de vacanţă de la Neptun, cine o să mai conducă elicopterul tau auriu, aoleu ?“ – îşi jelea ţiganca ( rromnia!) bărbatul. “Da’ avea aşa ceva?“ – au intrebat “tiganii“(rromii), contrariaţi.“Nu, dar avea de gând să-şi ia“ – a zis ea.Dincolo de hazul de necaz,din care se înţelege că uneori fantasma e preferabilă realităţii crunte, “iesirea din robie“, ca Libertate, este posibilă doar printr-o revolutie a minţii şi voinţei colective. În Occident, “mintea“, ca raţiune, a traversat in ultimele secole o criză binefăcătoarecare, care a desvrăjit, prin “iluminare“, spiritul, in care rolul elitelor culte a fost – şi incă mai este - crucial. A fi