A trecut practic neobservat un moment extrem de semnificativ din viata si activitatea PSD condus de Mircea Geoana.

Vineri, 20 octombrie 2006, Marian Vanghelie, presedintele Executiv al PSD Bucuresti, a convocat Biroul Executiv al Organizatiei pentru a discuta eventuala candidatura a lui Sorin Oprescu la sefia partidului. Asumarea acestui gest de catre Marian Vanghelie e primul lucru mai mult decat ciudat in desfasurarea evenimentelor de la PSD. Din cate se stie, nu presedintele executiv, ci presedintele Organizatiei poate convoca o sedinta a Biroului Executiv. Al doilea lucru mai mult decat ciudat e faptul ca Sorin Oprescu era plecat in strainatate. Prezenta domniei sale la sedinta de vineri a fost urmarea unei reveniri intempestive in tara. Provocata tocmai de stirea ca adjunctul sau a convocat o sedinta. Al treilea lucru mai mult decat ciudat il constituie atitudinea membrilor Biroului. Nici unul dintre acestia nu s-a intrebat de ce trebuie sa mearga la o sedinta convocata de Marian Vanghelie fara stirea presedintelui.

Aceste lucruri mai mult decat ciudate isi gasesc deslusirea intr-o realitate tinuta departe de ochii opiniei publice, in binecunoscutul stil al PSD, brav mostenitor, prin intermediul FSN si PDSR, al secretomaniei tipice Partidului Comunist Roman.

De catva timp, Sorin Oprescu a dat semne ca ar vrea sa candideze la sefia partidului. Aceasta l-a nelinistit grozav pe Mircea Geoana, care stie ca ramanerea sa in fruntea PSD depinde de absenta unui concurent serios la postul de presedinte. Sorin Oprescu se detaseaza net in ipostaza de concurent real. Ion Iliescu e tinut in sah prin hartuielile din Partea Parchetului Militar. Adrian Nastase mai are complicatii cu DNA. Si Ion Iliescu, si Adrian Nastase sunt victimele unor abuzuri din partea institutiilor de forta controlate de Traian Basescu. Abuzuri ce-si au dedesubturile in negustoria dint