Este impardonabil, într-o ţară ca România, care s-a recompus şi întregit miraculos prin munca unei diplomaţii abile şi persuasive până la a face din asta o adevărată artă, şi care a contribuit la rezolvarea unor probleme grave de politică externă mondială, între cele două războaie - vezi Liga Naţiunilor şi Nicolae Titulescu -, să fie tolerat, la Externe, un ministru care susţine nonşalant şi suficient că nu e vina sa şi nici a MAE, că ţara a rămas, ca un paria, pe şanţul Europei. Este la fel de intolerabil ca un ministru al turismului să facă răspunzătoare opoziţia - care a dovedit un an de zile că nu e decât un element de decor în faţa politicii unei puteri discreţionare -, pentru că a fost invitată să discute "pe tema Schengen" şi a refuzat să meargă la Cotroceni şi să facă figuraţie.
Nu se poate ca nimeni, de la preşedintele Traian Băsescu, altfel reprezentantul oficial al României în lume - care nu a înţeles niciunul dintre semnalele mai mult sau mai puţin diplomatice ale Angelei Merkel, ori ale omologului său francez, Nicolas Sarkozy - şi până la cântăreţul de osanale Teodor Baconschi, să nu-şi asume eşecul, falimentul politicii externe româneşti actuale.
Nu că ar însemna prea mult părerea Elenei Udrea în acest caz, dar este compet aiuritoare revolta sa: "Preşedintele Băsescu a chemat Opoziţia la discuţii pe Schengen, au refuzat să vină. De fiecare dată a vorbit despre ceea ce se întâmplă în Justiţie, a semnalat, şi de fiecare dată a fost criticat, că se amestecă. Aşa că ar fi culmea să i se ceară preşedintelui...". Să i se ceară ce? Socoteală? Ei, aş… Preşedintele e jucător la intern. Luat cu ordinea interioară a uitat de ordinea mondială, başca de aia europeană unde dă cu subsemnatul. Din nefericire, Traian Băsescu nu este nici diplomat de carieră şi nici măcar un om diplomat. A spus lucruri, pe care francezii nu le uită şi nu le iartă. Culme
