Luna aceasta, pe 6 octombrie, la Sala Studio a Teatrului National din Iasi a avut loc un nou eveniment teatral, premiera la Fluturi, fluturi... de Aldo Nicolaj, in regia lui Liviu Manoliu. Din distributie fac parte actorii Mihaela Arsenescu Werner (Edda), Georgeta Burdujan Paduraru (Foca), Ionut Cornila (Elio). In continuarea premierei care a deschis stagiunea acestei toamne, Mizantropul, Fluturi, fluturi..., a doua premiera a Nationalului iesean, isi propune tot o explorare a ideii de conversatie, printr-un "teatru al dialogului". De aceasta data, conversatia este pusa in evidenta prin chiar dialogurile personajelor si monologul protagonistei. Conversatia devine principiul creator al unei lumi iluzorii, fantasmagorice, care dobindeste contur prin cuvintele rostite. Eroina urzeste o lume de vis prin cuvint, iar conditia ca lumea astfel creata sa subziste este ca cineva sa o asculte atunci cind povesteste, ameliorindu-i singuratatea apasatoare a noptilor de insomnie. Prin aparitia la usa ei a unui tinar frumos, care accepta jocul de a-i umple golul noptilor de nesuportat, povestii Eddei, avind cui sa-i fie spusa, pare a-i fi garantata durabilitatea. Insa revelarea unor adevaruri despre viata ei din tinerete par sa destrame lumea de vis pe care si-o tesuse din vorbe si in care evadase: Elio este, de fapt, fiul ei, pe care l-a parasit in urma cu 30 de ani, iar tatal sau nu fusese nici general si nici maharajah. Dorind sa scape de conditia sa modesta, Edda fuge de perspectiva unei casatorii care i-ar fi conferit o viata submediocra si face tot posibilul sa atinga o anumita bunastare, care, insa, nu-i fu de ajuns. Drept urmare, necesitatea de a se pierde de trecut si de realitate in povesti, iluzii si cuvinte. O noua intorsatura de situatie restabileste lumea iluzorie pe care Edda o construise, desi aceasta moare, mai exact este asasinata de servitoarea ei. Foca duce mai