Mai ţineţi minte gluma de format A4 lipită în birourile bugetarilor plictisiţi? "Lipsa activităţii sexuale duce la pierderea vederii". Tipărită cu un font din ce în ce mai puţin lizibil, ca să aibă poantă: privitorii se amuzau de strădania cititorului. Mi-am adus aminte de farsa asta tâmpită citind, în tramvai, un titlu dintr-un tabloid.
Ziarul era la un metru de mine, da' nu e valabilă concluzia, tabloidele au titluri pentru chiori. "Te scoli noaptea să faci pipi? O să faci cancer!", scria roşu pe alb. Am dedus rapid că era un mesaj adresat direct domnului Prostamol, cel mai probabil un articol plătit de nevastă'sa, care, sătulă de rateurile din dormitor, îi transmitea ceva de genul "mânca-te-ar canceru'".
Şi-uite aşa, o vedere (încă) bună mi-a amintit de incompetenţele sexuale ale unuia care pe cuvânt că nu înţeleg cum a acceptat să joace (rolul vieţii lui!) în reclama cu prostata...
În pauzele publicitare, Prostamolul, Prostenalul şi sora lor mai mică, Urinex, ne repetă obsesiv că suntem o ţară de pişăcioşi. Nu din categoria de vârstă "pot să ud şi canapeaua", ci exemplare adulte, proptite cu jetul în ganguri, pereţi şi boscheţi. De când reclamele cu pricina mi-au deschis ochii asupra suferinţelor prostatei şi a efectelor lor colaterale, am, pe lângă iremediabila scârbă, un soi de compasiune la adresa celor care urinează în public.
Lichidul vine, pute şi trece, problemele lor sexuale rămân. Şi-mi vine în minte chipul nenorocitului urmărit în reclamă de-un pisoar cu picioruşe, cât e ziua de lungă. La birou, în troleu, pe stradă, pisoarul se ţine după el, ca umbra, lipa-lipa-lipa. C-o fi plin, că s-o fi deşertat în vreo intersecţie, gălbinarea pe care mi-o provoacă mie sila păleşte în faţa problemelor pe care le are urmăritul la prostată. Empatizez cu bolnavii din reclame.
Mi-e milă de bătrânelul cu chip bla