Premiul Nobel din 2011 pentru economie a fost adjudecat de către doi americani: Thomas Sargent și Christopher A. Sims. Sargent a fost premiat pentru că s-a concentrat pe ”analiza efectelor pe care le au schimbările de politici economice asupra economiei” în timp ce Sims a fost premiat pentru eforturile sale de a identifica și măsura efectele ”unor schimbări temporare și neașteptate” în plan macroeconomic (cum ar fi modificările de dobânzi sau deficitele bugetare). Dacă ar fi să cităm direct din expozeul de acordare al Premiului Nobel am găsi următoarele ”explicații”: ”How are GDP and inflation affected by a temporary increase inthe interest rate or a tax cut? What happens if a central bank makes a permanent change in its inflation target or a government modifies its objective for budgetary balance? This year’s laureates in economic sciences have developed methods for answering these and many of other questions.”

Faptul că în matematică nu se acordă Premii Nobel (chiar dacă la momentul introducerii lor exista un premiu în matematică deja celebru) a fost o problemă întotdeauna pentru știința economică. În permanență în știința economică au migrat matematicieni, ingineri, fizicieni care nu au făcut decât să transforme această știință în ceva care nu mai are legătură cu economia. Noi economiștii ne vedem pur și simplu eliminați din această știință de cercetători migrați dinspre matematică care au dat deoparte argumentul economic, au trecut muncitorește la modelat și măsurat echilibre dinamice sau statice. Au trecut la agregat prețuri și la propus metode de optimizare / eficientizare a controlului de la butoane a unei economii imposibil de modelat, formată din indivizi dotați cu liber arbitru și cu posibilitatea de a-și schimba comportamentul și preferințele de la o secundă la alta. De-a lungul vremii Premiile Nobel în economie au validat și au premiat tot felul