Când diplomatul american de carieră Paul Bremer a fost numit, în mai 2003, administrator în Irak, funcţie ce echivala, practic, cu aceea a proconsulilor de pe vremea imperiului roman, s-a pomenit Când diplomatul american de carieră Paul Bremer a fost numit, în mai 2003, administrator în Irak, funcţie ce echivala, practic, cu aceea a proconsulilor de pe vremea imperiului roman, s-a pomenit deţinătorul celui mai important post în străinătate atribuit vreodată unui reprezentant al SUA, de la funcţia similară ocupată în Japonia, imediat după războiul din Pacific, de către generalul Douglas MacArthur. După cum scrie în memoriile sale "My Year in Iraq" (Anul pe care l-am petrecut în Irak), apărute chiar în aceste zile, "am fost cea mai importantă figură autoritară cunoscută vreodată de irakieni, în afara dictatorului Saddam Hussein". Mandatul său era la fel de impozant ca şi puterile încredinţate: să asigure refacerea din temelii a naţiunii irakiene, începând cu instituţiile politice şi terminând cu mecanismele economice şi infrastructura de securitate.Dezamăgire profundă la încheierea mandatului14 luni mai târziu îşi părăsea funcţia profund dezamăgit. Insurecţia se făcea simţită pretutindeni în Irak, violenţa era în continuă creştere, ca şi pierderile în rândurile trupelor de ocupaţie şi ale civililor, speranţele în constituirea unui Irak stabilizat şi democratic erau tot mai îndepărtate. Multe dintre aceste grave neajunsuri au fost puse pe seama sa. I se reproşează că a permis deteriorarea situaţiei, în special prin desfiinţarea armatei irakiene, creând, astfel, un vid de securitate şi aruncând în stradă sute de mii de irakieni înarmaţi, fără nici o posibilitate de a-şi câştiga existenţa, un alt motiv de reproş fiind interdicţia impusă oficialităţilor partidului Baath să ocupe funcţii guvernamentale, privând, astfel, autorităţile americane de experienţa lor indispensabi