Pina ieri credeam ca Basescu si Patriciu - Tariceanu nu se ridica la nivelul lor - erau doi dusmani. Acum este clar ca ei sint doi dusmani de moarte. Nota de dramatism e pe bani.

Basescu viseaza la o politica in care oligarhii economiei romanesti sa nu aiba nici un cuvint de spus.

Nu am nici un complex in a folosi relaxat termenul de oligarh, adica, dupa definitia proprie, un om puternic, cu bani multi, influenta asijderea, un copil favorizat al tranzitiei, care a beneficiat discretionar de ajutorul statului, care s-a folosit cu abilitate de conjuncturi, care s-a plimbat fara scrupule pe muchia legalitatii. Patriciu se potriveste clar acestui portret.

Presedintele nu vrea ca asemenea oameni sa fie amestecati in politica, pentru ca ei nu pot fi controlati. Pot fi eventual santajati, dar aceasta practica imbie la reciprocitate si prin urmare e riscanta. E mai simplu sa-i vezi pusi la pamint. In aceste conditii, politica ar deveni un spatiu mult mai usor de controlat pentru Traian Basescu pe post de sef de orchestra.

Sigur, totul pentru binele Romaniei care poate performa acum fara verosii si penalii protocapitalisti autohtoni. Acumularea salbatica ce s-a facut pina in prezent trebuie redistribuita. Cui? Asta nu ne mai spune, nici macar printre rinduri, presedintele. Probabil unor grupuri de interese legitime. Adica ascultatoare.

Basescu nu se lupta cu actuala conducere a PNL, ci cu gruparea economica a lui Patriciu. E acelasi lucru, dar nuanta este importanta. Cred ca presedintele este ferm convins ca Patriciu a folosit institutiile statului pentru a dobindi avantaje economice nemeritate si ca acelasi lucru il va face si de acum inainte daca nu este oprit.

Patriciu trebuie bagat in puscarie, iar marionetele sale politice, in frunte cu premierul Tariceanu, trimisi in afara politicii, multumiti ca au