Călugărul Daniel Corogeanu, condamnat la şapte ani pentru că a ucis o femeie, a fost eliberat astăzi din penitenciar „pentru bună purtare". Patru ani este pedeapsa cea mai mare impusă de sistemul judiciar românesc pentru o atrocitate.

Nicoleta Arcălianu, fosta maică stareţă de la mănăstirea unde s-a comis crima, în 2005, a fost eliberată în iulie 2011. Sunt în libertate şi celălalte trei măicuţe implicate în ritualul de exorcizare ucigaş.

Daniel Corogeanu şi Nicoleta Arcălianu au fost consideraţi deţinuţi model de către conducerile puşcăriilor unde şi-au ispăşit pedepsele. Pentru comportamentul „ireproşabil", sistemul le-a permis să se întoarcă în libertate mult mai devreme, fără să-i reabiliteze în nicun fel. Este stupid faptul că sistemul consideră „deţinuţi model" indivizi care nu-şi asumă vinovăţia şi continuă să creadă că nu au greşit cu nimic. Şefii penitenciarelor respective, care au lăudat comportamentul condamnaţilor, nu înţeleg nimic din misiunea pe care o au.

În acelaşi timp este adevărat că, să deschizi ochii unor fanatici religioşi şi să-i convingi că au greşit este o misiune imposibilă pentru sistemul nostru penitenciar, deşi acesta era scopul teoretic al detenţiei.

Victima habotnicilor de la Tanacu a murit într-un mod atroce. Blnavă psihic, tânăra torturată de călugărul Corogeanu a suferit cumplit. Irina Cornici, o tânără de 24 de ani, a fost legată cu lanţuri de o cruce din lemn şi lăsată să moară de sete şi de foame.

Corogeanu şi cele patru femei care au pus la cale această tortură au avut convingerea fermă că fata, bolnavă de schizofrenie, este posedată de Diavol. La eliberarea din penitenciar, au declarat că nu simt nicio vinovăţie şi că „aşa a vrut Dumnezeu".

Dincolo de faptul că sistemul judiciar îi tratează prea blând pe cei care ucid, şochează seninătatea cu care percep fapta lor autorii crimei de la Tanacu. C