Mulți continuă să se mire de ce liberalii autentici înghit toate prostiile vârâte pe gât de Dan Voiculescu și Crin Antonescu, minciunile lui Victor Ponta, fanfaronadele unui Fenechiu. De ce consimt prin tăcere la abuzurile care au speriat lumea civilizată? Cum se face că simpatizanți sau membri liberali neștiuți, fie că sunt antreprenori, manageri sau reprezentanți ai unor meserii liberale, adică oameni care gândesc autonom și critic, orientați cu fața spre democrație și Occident din ’90 încoace, acceptă să meargă mai departe pe acest drum înfundat? Îl urăsc toți atât de mult pe Traian Băsescu încât, în numele resentimentului, sacrifică totul, sunt dispuși să riște viitorul țării și, în definitiv, pe al lor?
Sunt puțini cei care încearcă astăzi să salveze ce se mai poate din onoarea pierdută a acestui partid lansat într-o aventură alături de un securist dovedit, alături de un plagiator mincinos și alături de un corupt trimis între timp la închisoare. De pildă, primarul Sectorului 1, Andrei Chiliman, marginalizat de Crin Antonescu, a avut totuși curajul să denunțe derapajele grave din ultimele zile. Veți spune, poate, că are un război personal de dus. Mai puțin importante mi se par motivațiile sale interne, cât argumentele. Sunt ele valabile? Este îndreptățit să-i trimită această scrisoare deschisă președintelui interimar?
Dar iarăși vă întrebați, poate, de ce vocea lui Chiliman e singulară? Înțeleg și alții că s-a mers prea departe? Or mai fi nemulțumiți în PNL, dar aceștia își găsesc suficiente scuze, își construiesc explicații astfel încât să-și justifice complicitatea cu răul imens făcut României prin subminarea gravă a statului de drept. Alții, mânați de oportunism, tac și înghit. Și totuși, există și liberali lucizi, liberi, care nu depind de sinecura politică sau contractul cu statul. Aceștia, înainte să strige „Vreau o țară ca afară“, una di
