Ziarul Financiar a calculat ca pensiile pe care si le-au oferit senatorii si deputatii prin noua forma a statutului parlamentarilor ajung in total la 3,5 milioane de euro. Cuantumul pensiei, oricum generos, creste cu 20% si cu 40%, in functie de numarul de mandate. Hotararea cu pricina, care s-a bucurat de un larg consens transpartinic atunci cand a fost adoptata, a starnit in mod previzibil multa valva mediatica. Mai ales ca venea dupa o alta manifestare controversata de solidaritate a senatorilor care, eludand pe fata sau mascat granitele putere-opozitie, au respins o ordonanta de urgenta destul de incomoda pentru multa lume din intreaga clasa politica, aceea prin care se infiinta Departamentul National Anticoruptie. 3,5 milioane de euro nu inseamna mare lucru daca ne raportam la bugetul de stat in ansamblu. Si, pana la urma, mai grava e performanta indoielnica a alesilor nostri, mai degraba, decat sumele astfel consumate. Dar a vorbi despre pensii de zeci de milioane intr-o tara in care acestea numara in marea lor majoritate doar cateva milioane irita si enerveaza, mai ales ca impresia generala e aceea ca tot ceea ce fac parlamentarii atunci cand nu sunt preocupati sa-si ofere singuri pasapoarte diplomatice sau pensii substantiale e sa atipeasca sau sa citeasca presa, si asta atunci cand catadicsesc sa fie prezenti. Asa ca nu e de mirare ca forul legislativ al tarii a ajuns una dintre institutiile cele mai lipsite de credibilitate in ochii romanilor. De fapt, atunci cand privesc cu suspiciune si chiar cu ostilitate parlamentul, oamenii nu fac decat sa aleaga o tinta pentru nemultumirea mai larga fata de clasa politica in ansamblu, ba chiar fata de un intreg sistem in care politica si afacerile se amesteca permanent, fabricand privilegii si discrepante suparatoare si chiar umilitoare.

Ideea ca a face politica e o formula sigura de a parveni, de a-ti urmar