Pataniile piunezei in fund ne incearca zilnic si le suportam ca magarul desaga. A mai saltat Guvernul impozitele? Le-a saltat. Si guvernul de ieri, si al de alaltaieri, si, cu siguranta, cel de maine, intr-un mimetism bezmetic si schilod. Platim, randuiti in fata ghiseelor deschise ca niste guri ale fiscului. Romanul trece drept un individ rabdator, impacat indeobste cu soarta, chiar cand ii este potrivnica. El tace, inghite, indura, razvratindu-se rar si moale. O zvacnire, intrata in folclorul mamaligii care explodeaza, s-a petrecut in decembrie â89, dar cate milenii s-au scurs de atunci! Un banc, pe care l-am uitat pe jumatate, zicea cam asa: Un oltean se suie in tren, isi pune papornita la bagaje si-si tranteste fundul pe canapeaua din compartiment. Au! - tipa el. O piuneza! si intr-adevar isi extrage din popou o piuneza care, nu se stie in urma carei intamplari, poposise taman pe scaunul lui. Injura, besteleste, baga CFR-ul in mama ma-sii. Aceeasi poveste, cu un moldovean. Se asaza si el in piuneza, zice ce zice, zvarle pe fereastra metalul ascutit care i-a gaurit pielea. Ultimul, cel cu talc, vine ardeleanul. Isi randuieste cu grija bagajele sus si intr-un tarziu se asaza. Simte intepatura, dar nu sare ca ars. Se ridica incet si cu mana dreapta extrage tepusa dureroasa. O piuneza, zice el, identificand intelepteste sursa agresiunii. O priveste indelung si apoi si-o asaza din nou in fund. "Daca trebe, trebe!", concluzioneaza el si ia loc, indurand cazna unei calatorii lungi. Asta ar fi romanul neaos, verde, integral. Miorita, testamentara noastra balada filosofica, il confirma. Cand afla ca ailalti doi ciobani vor sa-i faca de petrecanie, nu-si ascute toporul, nu ia masuri de aparare, nu-si cheama aliatii. Delatiunea comisa de oaie il lasa rece. El gloseaza pe tema unei nunti funebre, convoaca stelele si se aliaza cu vegetatia. Il omoara aia?! Ei, si! "Dac