Când locul 8 în campionat (ori cele de pe lângă el) devine oarecum reprezentativ pentru Steaua, iar scorul de la Haifa (0-5) nu mai are nevoie de comentarii, parcă orice analiză de fond despre cea mai galonată echipă a României e o invitaţie de a mai lovi o dată în cineva aflat la pământ şi care nu dă semne că se mai poate ridica.

Suporterii, oamenii de fotbal ori fostele glorii (intraţi pe www.prosport.ro să vedeţi reacţia incredibilă a lui Bölöni surprinsă de cei de la Dolce în momentul în care a aflat scorul cu Maccabi) au nevoie ori caută explicaţii, deşi toată lumea ştie cam de ce s-a ajuns aici, cine e vinovatul sau cine sunt vinovaţii.

Alăturat am încercat să realizăm o imagine sugestivă din ce a fost Steaua de la începuturi şi până în prezent. O electrocardiogramă elocventă pentru unde a ajuns echipa cu 51 de trofee în vitrină, record naţional. Pulsul singurei echipe din România e la limita de jos. Unii spun că mai jos de atât nu se poate. Şi nu se referă doar la înfrângerea de la Haifa ori la locul din clasament. Se referă la tot ce se întâmplă în interiorul clubului, la cauzele bolii incurabile ce pare că a cuprins echipa căreia odată i se spunea "din Ghencea".

Respectivele cauze sunt multe şi e infinit mai mult de discutat despre ele, despre fiecare în parte. Intenţia materialului de faţă este însă aceea de a trage un semnal de alarmă către cei care (mai) au un cuvânt de spus la Steaua ori celui care o conduce. Acum, cât încă nu pare totul pierdut. Nu zâmbiţi, se poate şi mai rău!

1. 12 antrenori după Hagi şi 74 de jucători aduşi. Degeaba!

Analiza de faţă nu-l putea exclude pe Hagi. El a fost cel mai mare jucător al Stelei din toate timpurile şi a avut şansa (sau neşansa) de a-şi încerca norocul şi pe banca ei acum patru ani. "Regele", ca şi Piţurcă ulterior, a încercat să creioneze un proiect care să ducă numele Stelei mai de