O vizită de protocol însemna o adevărată provocare. O furtună. Dacă ieşea bine, toată lumea aştepta să primească laude. Dacă ieşea prost, toţi fugeau de responsabilitate. Când vorbim despre vizitele de protocol la nivel de grădiniţă... lucrurile sunt şi mai complicate.
CONTRACTE OBŢINUTE PE ZÂMBETE
APACA. Una dintre cele mai mari fabrici de confecţii din România. APACA. Grădiniţă de protocol. În 1989 şi nu numai, la grădiniţa fabricii APACA, şoimii patriei învăţau ore în şir dansuri, poezii, lecţii despre comunism. Deh, erau copiii de protocol.
La manifestaţii ori cu ocazia vizitelor unor înalţi oaspeţi din afara ţării, preşcolarii de la grădiniţa fabricii de confecţii erau de multe ori în centrul atenţiei. Pentru acest lucru se muncea însă enorm! Educatoarea Geta Stanciu îşi aminteşte de acele vremuri şi povesteşte despre felul în care se educau copiii din grădiniţa APACA - unitate în care erau înscrişi doar copiii muncitorilor din fabrică, şi despre ce însemna să participi la acţiuni "de maximă importanţă":
"Ca întotdeauna, trebuia educat limbajul: învăţau o poezie, ascultau poveşti, le reproduceam şi eu, apoi... memorau poezia şi povestea, poveşti cu început dat, poveşti după imagini - toate pentru a le dezvolta vorbirea. Erau şi poveşti clasice, dar şi poveşti cu muncitorul din fabrică, cu sondorul. Mai erau şi exerciţiile matematice, figurile geometrice, operaţii de scădere şi adunare... Trebuia să punem accent pe cultul personalităţii: cine era cel mai bun, cine era ca un soare pentru ţara noastră? Tovarăşul Nicolae Ceauşescu. Mama noastră, Elena Ceauşescu ş.a.m.d. Erau texte tipărite din culegeri pe care le mai avem şi acum. Nu sunt de aruncat. Cultul personalităţii îl dezvoltam prin diferite activităţi. Memorizări, povestiri, cărţi cu povestiri istorice în care se vorbea despre comunişti, cum au făcut, cum au l