Cristian Ghinea a scris un text cu totul remarcabil despre problema “austeritatii” si a “cresterii”. E un text antologic ce prezinta pentru publicul larg, cu prospetime, claritate si precizie, o problema altfel atat de complicata si atat de distorsionata de partipriuri ideologice. Citesc cu relativa regularitate principalele surse de analize si comentarii economice occidentale.Zilele acestea am vazut multe texte penetrante analitic sau sofisticate tehnic. Dar nu am vazut nicaieri un text care sa rezume problema pentru publicul larg mai simplu, mai direct si mai clar decat textul lui Ghinea.

Ca sa va convingeti, cititi aici: Idei de stricat distracţia anti-austeritate

Pentru cei grabiti, ce vor mostre, reiau mai jos cateva pasaje:

„Hollande este expresia unei imposturi intelectuale pe care stînga a provocat-o pentru uzul propriu: au reuşit să creeze impresia că numai ei vor creştere. Noi, ăştialalţi, vrem descreştere, pare-se. Bine, dom’le, hai să creştem! Cum? Ăăă, acesta e momentul în care stînga îşi scoate degetul din gură şi zice: las’, că vedem noi după alegeri. Ideea la îndemînă este: prin investiţii de la stat. Adică bani. Cum rămîne cu deficitul? De unde bani? Cîţi bani? Pe cît timp?”

„Economiştii – şi economiştii de stînga mai ales – au talentul să vorbească cu metafore alambicate. Vă propun, stimaţi cititori care nu sînteţi economişti, să lăsaţi orice complex deoparte şi, cînd auziţi un economist vorbind despre macroeconomie, să comparaţi mereu ce zice despre situaţia unei ţări cu situaţia unui buget de familie.”

„Aşadar, ţineţi minte – aplicaţi macroeconomia la bugetul familiei dumneavoastră şi veţi putea deosebi impostura metaforică de economia cu sens. În acest context, creşterea pe deficit sună cam aşa: Gigel are un salariu de 10 lei, din care trebuie să plătească cheltuieli curente de 9 lei şi datorii trecute de 3 lei. Vec