Maestrul, violonist parcă de când e lumea, se face remarcat la orice spectacol prin dăruirea şi ardoarea cu care interpretează orice lucrare.

PROFIL

Nume. Dorel Bîc

Născut. 20 martie 1952 (Timişoara)

Studii. Universitatea Naţională de Muzică Bucureşti

Experienţă. Activează de 30 de ani în cadrul Filarmonicii de Stat Arad

Familie. Căsătorit

Povestea celui care avea să ajungă concert maestru al Filarmonicii din Arad începe în oraşul de pe Bega, acolo unde a crescut într-o familie care deşi nu a cunoscut drumul succesului în muzică, a reuşit să insufle dragostea pentru arta sunetelor celor doi copii. Aceiaşi copii care după ani, şi-au câştigat titulatura de „concert maestru” în ţări total diferite, unul în România, celălalt în Germania.

„Singurul regret al tatei a fost că nu a reuşit să fie violonist. Probabil de aceea am fost îndrumat alături de fratele meu spre acest instrument, pentru că în noi se oglindea ceea ce el nu a reuşit să fie niciodată”, mărturiseşte maestrul.

Şi cum instrumentul te alege pe tine, nu tu pe el, maestrul recunoaşte că tatăl său a avut un rol important în ascensiunea sa. „Nimeni nu ar fi ales un instrument atât de dificil. Dar tata a ştiut să ne facă să studiem şi să ne placă deopotrivă ceea ce facem”, povesteşte maestrul Bîc.

De la stalinismul cultural la postdecembrism

Epoca stalinistă şi-a pus amprenta pe viitorul artistului, în condiţiile în care realismul socialist în muzică a acaparat şcolile tradiţionale de vioară. „Anii ’50-’60 au fost groaznici mai ales pentru ceea ce a reprezentat cultura. Cum stalinismul încă era la putere, ni s-a spus că şcoala de muzică la care eram şi eu înscris nu face parte din elementele şi ideile de la Moscova. Ca să nu mai vorbim de faptul că părinţii nu erau membri de partid”, rememorează maestrul.

Astfel, Dorel Bîc este nevoit