În spirala integrării în abolutismul contestatar, Alina Mungiu-Pippidi tronează ca un Guru. Ieri, președintele Traian Băsescu o vedea ca pe un posibil ministru de finanțe, poate chiar prim ministru.
Nu știu de ce nu a recomandat-o primului ministru en-titre Emil Boc pentru o catedră guvernamentală, pe când tot croia și broda cabinete, nu era lămurit de competențele domniei sale sau doar acum i-a venit ideea, când a zărit-o printre protestatarii anti-cianură? Oare nu a citit ce a scris militanta anticreștină în ”Evangheliștii” despre Iisus sau cum ”primea el, ca președinte, lumea, în cabinet cu Elena Udrea, instalată în ciorapi pe canapelele pseudostil ale RAAPPS”, într-un comentariu recent din ”România liberă”?
E un pic cam târziu pentru ca domnul președinte să mai pună un prim ministru. Ce se vede cu ochiul liber este că șeful statului caută o coagulare a unei formațiuni politice noi în jurul mateloților săi politici, dinafara PDL.
Cu o vastă experiență politică, Traian Băsescu încearcă fel de fel de cumpene care să dezechilibreze mastodontul stângii useliste. Domnia sa știe că din Piața Universității nu se poate naște o a treia cale politică, ci maximum un partid trompetă, pus să dea pe goarnă toate relele politicii dâmbovițene. Un grup de 50.000 de oameni, care în majoritatea lor nu se duc la vot, nu pot forma o alternativă la actuala compotență a establishmentului politic, darmite un cogeamitea cabinet. Și asta o știe și președintele. Dar poate că-i va servi, precum în alte vremuri Partidul România Mare, marelui său adversar politic, Adrian Năstase. E loc de un Partid al Piraților, dar care niciunde în Europa nu obține mai mult de 5-7 procente, deși nu o văd pe militanta pentru o ”Românie curată” purtând monoclu și luptând împotriva drepturilor de autor, dar mai ști, azi poți vedea orice perversiune la ore de vârf și de maxima aud
