La un moment dat se produce schimbarea, nu dintr-o dată, nu brutal – efectul e doar suma acumulărilor, vorbim despre nuanța subtilă, insesizabilă, cea care produce declicul (sofisticat spus, dar e sănătate mentală să forțăm imaginația, analiza, iar politicul e o adevărată grădină a paradisului (psiha)analizabil). Atunci când te afli în punctul cel mai înalt al autosuficienței, păcatul vanității!, aparent ești pe val, însă deja a început declinul.
Cel mai la îndemnă exemplu politic despre cum poți avea totul și pierde doar pentru că te-a luat valul este premierul. Securizarea poziției având în spate mașinăria supradimensionată a USL-ului i-a dat/îi dă liderului cheguevarist senzația de super-protecție. Pactul de coabitare nu a făcut decât să îi adoarmă simțurile, starea de alertă permanentă pe care trebuie să o ai în linia întâi a politicului. Expunerea maximă, delirul mediatic la care se dedulcește privind arogant spre mulțimea pe care o desconsideră prin simplul fapt că nu guvernează, nu oferă soluții, trage doar timp, fiind preocupat doar de imagine. Arsenalul său cu ajutorul căruia caută să adoarmă atenția poporului sunt propozițiile de genul ”am dat la oameni cum am promis”, ”că pensiile”, ”că vom face locuri de muncă”, ”că dăm înapoi ce au luat alții” – în special se distinge timpul viitor: vom face și vom drege, cu toate că e de un an la putere.
Nu poți să nu îți pui întrebarea de ce PDL, forțele de dreapta care or fi ele, nu au construit un imperiu media pentru vremuri de restriște lăsându-se pradă inerției puterii, așa că pe acest gol s-a instalat netulburat Felix și al său imperiu. Premierul și alaiul său supradimensionat au pus stăpânire pe spațiul media și în tot acest timp recurg la cel mai rudimentar mod de a distrage atenția de la dezastrul ne-guvernării - și știți cum?! fac zgomot bătând la oale, un zgomot infernal, iar efectul e
