A noua editie a Zilelor Filmului Finlandez s-a desfasurat intre 17 si 20 octombrie, pentru prima data in sala cinematografului Studio a Uniunii Cineastilor din Romania (UCIN), asociatie care s-a ocupat de organizarea evenimentului, alaturi de Ambasada Finlandei la Bucuresti si de Centrul Cultural SINDAN. Daca anul trecut tema centrala a selectiei cinematografice a fost razboiul, de aceasta data cele patru filme prezentate spectatorilor romani au avut ca element de legatura muzica.
Pelicula care a deschis mini-festivalul, in acelasi timp singurul lungmetraj de fictiune, a fost Sibelius (2003) de Timo Koivusalo, care prezinta viata romantata a compozitorului Jean Sibelius, „un fel de Enescu al Finlandei“ (l-am citat pe ambasadorul acestei tari).
Chiar daca Mihnea Gheorghiu, presedintele UCIN, a vazut in Sibelius „un film impresionant“, pe mine nu m-a impresionat deloc, ba chiar m-a dezamagit cumplit. Desigur, daca as vrea sa nu supar pe nimeni, v-as putea vorbi folosind locuri comune ale cartilor si filmelor de formatie artistica („disputa dintre Sibelius omul si Sibelius creatorul“, „oscilarea intre ratacirile boeme si iubirea sa de-o viata“, „modul in care existenta personala si destinul natiei sale se reflecta in opera compozitorului“ s.a.m.d.); pentru a prezenta conventional un film suprasaturat de clisee, ajungi, vrei, nu vrei, sa recurgi tot la clisee. Din pacate, Sibelius este o productie complet lipsita de originalitate (s-o compari cu filmele celebre despre compozitori, precum Mahler sau Amadeus, ar fi un adevarat sacrilegiu), plina de un umor involuntar (intra in aceeasi categorie cu mai recentul Modigliani) si, pe deasupra, plictisitoare. Al doilea film din selectie, documentarul Sfirsitul inocentei (2003) de Timo Halo, are in centru grupul Nightwish, binecunoscut rockerilor romani (trupa finlandeza a sustinut, in ultimul an calendaristic
