• Acesta era ideea unei piese judecate in premiera nationala la Ateneul Tatarasi • Un subpamantean aduce bani tuturor celor saraci, insa scenariul piesei arata ca nu este bine sa dai bani la saraci pentru ca nu stiu cum sa-i cheltuie • Devenind putrezi de bogati, saracii innebunesc
Trei zile consecutiv, inclusiv seara trecuta, la Ateneul Tatarasi s-a jucat in premiera nationala piesa Subpamanteanul, scrisa de Hristo Boychev. Piesa a fost o adevarata reusita, lucru confirmat atat de sala plina de spectatori, cat si de modul in care a fost receptata aceasta piesa de criticii de arta. In distributia piesei s-au aflat actorii Nicolae Ionescu, Bogdan Matei, Augustina Badarau, Erica Moldovan si Benoit Vitse. Este unul dintre putinele spectacole in care directorul Ateneului, Benoit Vitse, a fost atat regizor, cat si actor in aceeasi piesa. Subiectul piesei Subpamanteanul a fost unul destul de bine ales si ancorat intr-o realitate pe cat de dureroasa, pe atat de ironica.
Decorul si muzica au fost, de asemenea, folosite intr-un mod cat se poate de eficient, respectiv incantarea publicului si creearea acelei emotii specifice artei dramatice. Piesa a inceput prin caderea brutala a unui perete si apoi cu iesirea unui individ care traia sub pamant printr-o gaura creata chiar in casa unei familii obisnuite din Bulgaria. Subpamanteanul, interpretat de Benoit Vitse, a venit ca sa ajute acea familie cu un milion de Euro pentru a scapa de saracie. Cu o atitudine specific balcanica, norocosul din acea familie l-a rugat pe subpamantean, care s-a recomandat a fi membrul unei civilizatii foarte evoluate, sa-i mai aduca niste bani pentru un alt prieten. A doua seara, subpamanteanul a venit din nou prin aceeasi gaura din podeaua casei sa-i aduca bani si acelui prieten. In acest cadru exista o serie de replici, asimilate cu un comportament teatral bine j
