Bunastarea nu e nici nationala, nici regionala, ci doar individualaBunastarea nu e nici nationala, nici regionala, ci doar individuala
Dupa mai bine de un an, va propunem un remember. La 1 aprilie 2005 s-a liberalizat contul de capital, la 1 iulie s-a lansat leul greu, iar in august banca centrala accepta a treia provocare majora: tintirea inflatiei. Ce a urmat?
Conceptul "inflation targeting" propulseaza preturile de consum in postura de obiectiv unic urmarit de Banca Nationala, ceea ce inseamna ca deficitul de cont curent si cursul de schimb raman importante doar in masura in care nu induc inflatie. Tinta de inflatie urmarita pe o perspectiva de opt trimestre - asigurata in conditii de transparenta prin comunicarea catre public a obiectivelor si deciziilor adoptate, a ratiunilor, riscurilor si incertitudinilor aferente - echivaleaza cu o mai mare predictibilitate. Principalul instrument de comunicare cu publicul este raportul trimestrial asupra inflatiei.
BNR a trecut la noul regim monetar doar dupa intrunirea unei serii de premise: rata anuala a inflatiei pe palierul cu o singura cifra; independenta operationala deplina; un sector financiar stabil si solid; tinte de inflatie pentru urmatorii ani stabilite de comun acord cu Guvernul; capacitate sporita de prognoza a inflatiei. Dupa cum arata lucrurile acum, se pare ca BNR nu s-a inselat prea mult cand a ales. Inflatia scade. Cresterea economica dezinflationista continua...
Totusi intrebarile simple sunt cele mai deranjante: Ce trebuie sa evalueze de fapt inflatia? Starea de sanatate a economiei - acest indicator scade atunci cand economia merge bine si creste cand subventiile implicite acopera lipsa de performanta a unui sector sau a altuia. Ce se intampla insa cand inflatia merge bine, dar economia merge prost? Atunci, in loc sa se gestioneze economia pentru a rezulta indicatori buni,