Anglia, tara bridge-ului, trebuia sa-si foloseasca experienta istoriei zbuciumate pentru a trage concluzii la masa de joc. Astfel, se spune, in vremea domniei lui Henric al VII-lea (1485-1509), deci cam pe vremea cand in Moldova domnea Stefan cel Mare care avea tangente cu Cotnariul si mai putin cu bridge-ul, el a gasit un om providential pentru finantele regale: pe arhiepiscopul de Caterbury John Morton, pe care l-a numit si cancelar. Acesta a gasit foarte repede 22 de metode pentru a se asigura ca nobilii supusi ai regelui Henric isi achita taxele si impozitele.
Astfel, daca cheltuielile lor anuale treceau de anumite sume, era evident ca au dare de mana si li se punea un bir sa-i usture.
Daca, dimpotriva, arhiepiscopul baga de seama ca respectivii lorzi cheltuiesc mai nimic, tragea concluzia ca pun bani la hazna si consecinta era aceeasi: un impozit zdravan, sa simta ca au oarece obligatii fata de regele lor! Asta se numea pe atunci "furculita lui Morton". Murind in 1500 fix, Morton a fost inmormantat in Catedrala Canterbury si a intrat in istorie, iar numele lui a trecut firesc si in jocul de bridge de mai tarziu.
Iata cum! Sa presupunem ca declarantul Sud din dona de mai sus este ingeniosul Morton.
El are de indeplinit contractul de 6 pici pe atac de Riga de caro de la Vest.
Astfel rezulta ca arhiepiscopul nostru trebuie sa se apuce de colectat un impozit de 12 levate de la flancuri.
Ceea ce nu e deloc usor fara doua mariaje rosii si fara Asul de trefla!
Morton ar fi taiat primul caro in mana. Apoi ar fi extras cu Riga unicul atu advers si ar fi jucat mic de trefla din mana spre Dama. Lordul din Vest este prins in Furculita lui Morton. Daca face pe nababul si ia cu Asul, declarantul are doua majore pentru defose de cupa: Dama de trefla si Asul de caro. Daca insa Vest face pe modestul si saracul punand mic, vicleanul c
