Sunt convins că aţi remarcat afişul, cât mai vizibil postat în mod normal (ca obligaţie legală de altfel) în barurile şi restaurantele autohtone şi nu numai în care se specifică adaosul comercial practicat în unitatea respectivă. Studenţii învaţă în şcoală că rolul adaosului comercial ca indicator de gestiune la nivelul unei firme este acela de a acoperi cheltuielile endogene specifice acesteia – salarii, chirii, amortizare etc. - şi de a permite realizarea de profit.
În sistemul bancar echivalentul adaosului comercial este diferenţialul de dobândă (ecartul sau spread-ul) dintre dobânda activă şi cea pasivă.
Pe baza datelor furnizate de către Banca Naţională a României se poate cuantifica nivelul acestui indicator pentru sistemul bancar local (vezi tabelele din dreapta).
Coloana 4 din tabel nu relevă nimic altceva decât „marja comercială“ practicată în sistemul bancar românesc. Datele prezentate sunt la nivelul lunii ianuarie din anul curent. Marja dintre creditele acordate şi depozitele atrase în lei în sold de la populaţie este de peste 150%! Firmele au avut parte de un discount, se pare: numai 106% este nivelul indicatorului menţionat. Poate aşa înţelegeţi sfatul înţelept al unui consilier al băncii centrale care sugera mai deunăzi acordarea de credite prioritar către firme, căci gradul de îndatorare al acestora în raport cu persoanele fizice este mai redus. Normal aş spune, nu credeţi?
Acelaşi sistem bancar românesc este analizat în cadrul raportului realizat de către Consiliul Concurenţei, raport intitulat „Evoluţia concurenţei în sectoare cheie“, raport publicat în anul 2012. La pagina 74 din raportul invocat, raport disponibil pe site-ul instituţiei, se menţionează „în ultima parte a perioadei analizate se observă o tendinţă de creştere a diferenţei dintre nivelul dobânzii la credite şi depozite în sold şi noi, denominate în lei,