Golgeterul Rapidului, Ovidiu Herea (25 de ani), povesteşte cum s-a apucat de fotbal, ce sacrificii a trebuit să facă şi ce înseamnă pentru el "Farmecul vieţii"
- Ovidiu, cum e să fii golgeterul Rapidului?
- Sînt fericit şi mă bucur că am început să înscriu frecvent. Ca orice fotbalist, şi eu îmi doresc să marchez cît mai multe goluri, dar ăsta e obiectivul meu secundar. Important e să strîngem puncte şi să fim sus în clasament.
- Mai ţii minte cum te-ai apucat de fotbal?
- Bineînţeles! Au trecut 15 ani de atunci. La 10 ani tata m-a dus la FC Naţional, voia să continue tradiţia. M-a dat pe mîna fostului său antrenor şi i-a zis să scoată ceva din mine. Mi-a fost greu la început şi cînd am venit în Giuleşti am simţit că eforturile mele au fost recompensate.
"Am renunţat la multe"
- Greu? În ce sens?
- Eram piticul echipei, piciul-picilor. Am avut mari probleme cu creşterea, dar uite că sînt destul de înalt acum, am 1,80 metri.
- La ce ai fost nevoit să renunţi pentru a reuşi în carieră?
- Oho, la o mulţime de lucruri, la petreceri, la miuţa din faţa blocului, la ieşirile din weekend cu prietenii. Dacă nu faci sacrificii eşti terminat! Cînd alţi copii se distrau, eu trebuia să dorm pentru că a doua zi trebuia să fiu la antrenamente.
- Ce faci în timpul liber?
- Am o mulţime de prieteni cu care ies prin oraş, la un suc, la un film, dar îmi place să stau şi cu familia.
"Giuleştiul e unic!"
- Ai vreo superstiţie?
- Da, mereu intru cu dreptul pe gazon. Ah, mai e ceva: cînd înscriu, nu-mi schimb ghetele în următorul meci.
- Ce înseamnă pentru tine "Farmecul vieţii"?
- Rapid e cea mai iubită echipă din România, cu cei mai fanatici suporteri. Nu există emoţie mai mare decît cea pe care o ai în momentul în
