Strategia SUA in Siria nu ar trebui sa fie bazata pe mai vechiul concept ’’soc si groaza’’, aplicat in actiunile militare din Golf, in anii 1990, ci pe un mai versatil ’’inarmeaza si ocaraste’’, sustine Thomas Friedman, intr-un articol de opinie publicat de The New York Times, informeaza Cotidianul.ro. Sursa imagine: adevarul.ro
Argumentand ca o lovitura militara de la distanta a SUA nu ar putea inclina decisiv balanta fortelor in Siria, oricate rachete Tomahawk ar fi lansate de pe navele din Mediaterana, Friedman se declara adeptul inarmarii puternice a acelor tabere de rebeli care nu sunt infiltrate de gruparile jihadiste, precum Al-Qaida si Frontul Nusra.
Interventia militara nu poate fi asumata decat de SUA, deoarece ’’Europa este acum doar un muzeu militar, Liga Araba este lipsita de relevanta, iar restul sunt spectatori. Suntem singuri pe front. Poate ca nu vrem asta, dar aici ne aflam. Deci trebuie sa ne asumam conducerea.’’
Al doilea plan al strategiei ar trebui sa fie propaganda, sustine Friedman. ’’Trebuie sa folosim orice parghie diplomatica pentru a-i face de rusine pe Asma, sotia lui Bashar al-Assad, si pe fratele sau criminal, Maher, si pe orice membru al cabinetului sau al armatei care poate fi legat de atacul cu gaze chimice. Trebuie sa aducem aceste nume in fata ONU, pentru a fi condamnati. Trebuie sa-i aducem in atentia Curtii Internationale de Justitie. Trebuie sa-i facem faimosi. Trebuie sa punem, metaforic, fotografia lor in orice oficiu postal din lume, ca oameni care sunt cautati pentru crime impotriva umanitatii. Sunt sanse minime de a-i aduce in fata justitiei, dar nu uitati cat de eficient este sa punem tara lui Cain pe liderii sirieni, astfel incat ei si familiile lor sa stie ca nu vor mai putea calatori decat in Coreea de Nord, Iran si Rusia lui Vladimir Putin. S-ar putea chiar ca unii lideri sirieni sa doreasca sa se d
