Porţile Raiului s-au deschis. Pentru avocaţi. Pentru avocaţii tuturor grupărilor politice. Şi chiar pentru avocaţii neafiliaţi sub nici o formă vreunui partid. Şi asta se întâmplă pentru că, în România, Cutia Pandorei a fost spartă. Statul poliţienesc şi-a ambalat motoarele din plin. Oamenii sunt bântuiţi de procurori pe la casele lor. Sau sunt târâţi în dube pentru a fi anchetaţi. Iar alţii, în semn de protest, se autodenunţă. Şi mai mult decât atât: principalele forţe politice lansează una împotriva celeilalte acuzaţii. Penale. Procurorii României sunt pe cai mari. S-a întâmplat ceea ce era de aşteptat. Instituţia s-a transformat într-un parchet al plângerilor. Penale.
Cândva în cursul acestui an, nu mai ştiu exact data şi nici nu are mare importanţă, Laura Codruţa Kovesi, în calitatea ei de procuror general, a prezentat bilanţul pe anul trecut al instituţiei pe care o păstoreşte. Bine zic unii, rău zic alţii. Dar bilanţul e bilanţ, indiferent de păreri. Iar cifrele au fost puse în bilanţ nu cu o mână duşmană, ci chiar de mâna doamnei Kovesi. Şi aceste cifre arată înspăimântător. Numai în 2011 au existat 2 milioane de cauze penale aflate în instrumentarea procurorilor României. La o populaţie reală de circa 19 milioane de persoane, dintre care, până la 18 ani, sunt în jur de 3 milioane, şi având în vedere numărul mare de cetăţeni plecaţi din ţară, în cel mai mare val migrator din istorie, circa 2,5 milioane, rezultă că procurorii români au identificat câte o persoană susceptibilă de a fi comis o infracţiune la fiecare patru-cinci cetăţeni. Este uluitor. Şi deconcertant. Ceva nu este în ordine. Ori legile sunt idioate şi transformă oameni cinstiţi în potenţiali infractori, şi atunci trebuie să ne întrebăm în ce scop au fost promulgate asemenea acte normative, ori procurorii, din neştiinţă de carte sau din exces de zel, comit prea multe erori. Este total
