Vazind fereastra destul de mica si tinind cont ca Germania e ploioasa iar in martie, cind a murit Goethe, zilele sint, inca, destul de scurte si neclare, m-am gindit la o explicatie mult mai putin... metafizica a ultimelor lui cuvinte: "Mehr licht!" - in camera era prea intuneric, muribundul voia sa fie "mai multa lumina"! Intr-o stralucitoare dimineata de august am plecat din saxonul Leipzig spre Weimar, impreuna cu Marga, cu sotul ei, traducatorul Roland Erb, si cu Julia pe post de sofer. La propunerea lui Roland, ne-am oprit si la Naumburg (oras din Sachsen-Anhalt, landuri in care mai fusesem in 1998, cind am avut o lectura din primul meu roman la Magdeburg); la Naumburg urma sa vedem stravechea si celebra catedrala Sfintul Petru si Pavel, fondata in sec. al XIII-lea si inclusa acum in al treilea program de restaurare. Am stat mult acolo, uitindu-ne la murii innegriti (catedrala a ars in sec. al XVI-lea), la vitraliile minunate - dintre care trei erau originale, rezistind vicisitudinilor a sapte secole! - , la sculpturile de o incredibila expresivitate infatisindu-i pe Iisus, pe Fecioara Maria si pe multi sfinti si donatori. (Printre donatori se numara si Uta, sotia margrafului Ekkehard II, care a fost luata de catre nazisti, saraca, drept model al frumusetii feminine germane. Anecdotica germana: poate pentru a o apara de asa nemeritata „onoare", la catedrala se intilnesc in martie, in fiecare an, femei purtind numele de Uta, ca s-o sarbatoreasca impreuna pe patroana lor. Anecdotica autohtona: Roland mi-a povestit ca acum citiva ani, cind a fost vizitat de poeta Marta Petreu impreuna cu criticul Ion Vartic, i-a insotit si pe ei la aceasta catedrala: Marta tinea s-o vada neaparat pe Uta, fiindca sotul ei ii spusese ca seamana cu marea donatoare de la Naumburg. Nu stiu care a fost concluzia ei. Iar eu, cum am vazut-o de prea putine ori pe colega mea si la intervale