4 martie 1977, ora 21:22. Pământul începe să danseze nebun.Oamenii năvălesc pe străzi, îngroziţi de uruitul teribil din aer şide zbânţuiala bezmetică a solului, în timp ce blocuri întregi suntsfărâmate, prinzând dedesubt trupuri prizoniere. Au trecut deatunci 34 de ani, dar amintirile sunt încă vii. Inclusiv pentrulumea sportului.
La opt luni după momentul de aur al Nadiei de la Olimpiada din1976, România revenea în centrul atenţiei mondiale cu o ştireteribilă: un cutremur cu magnitudinea de 7,4 grade pe scara Richterdevastase ţara. Cifrele sunt grăitoare: 1.578 de morţi, 11.300 derăniţi şi sute de mii de oameni terorizaţi. Spaima a fost atât demare, încât mulţi s-au mutat ulterior în zone fără activitateseismică. Printre aceştia, şi familia Lucescu. "Il Luce" a plecatcu familia la Hunedoara, chiar în 1977, la insistenţele soţieisale, Neli, speriată de ce a văzut pe 4 martie. "Eram cumama la cinematograf. Am crezut că e din film. Am văzut apoi lumeafugind, ţipând. Era haos în jurul meu. Iar afară era nebunie, era oaltă lume. Nu se mai vedea nimic, se auzeau ţipete din neant. Ajunsacasă, am văzut o bucată de tencuială căzută în patul meu. Dacăeram în pat, mă omora, probabil. După ce ne-am găsit cu tata, pestradă, ne-am dus la Săftica", povesteşte actualulselecţioner, Răzvan Lucescu.
Nu doar familia Lucescu a rămas cu amintiri teribile de lacutremur...
CristianGaţu: "În asemenea momente devii fiară"
Pe 4 martie '77, echipa de handbal Steaua se afla în cantonament laTimişu de Sus, chiar înaintea semifinalei cu danezii de la FrederiaKfum, din Cupa Campionilor Europeni (în acel sezon, "militarii aucâştigat trofeul!"). Cristian Gaţu (65 de ani, foto 1),conducătorul de joc al Stelei, îşi aminteşte: "În ziuarespectivă am avut liber, astfel că ne-am dus la Predeal, sămâncăm. Radu Voina avea un prieten care cânta la chitară, laOrizont