Sa fii singur, inconjurat de oameni, se poate o mai adanca suferinta? Terminasem si trimisesem tableta de saptamina trecuta, despre intelesurile cuvantului fericire, cand am dat peste o carte a lui Bertrand Russell, In cautarea fericirii,tradusa anul trecut in limba romana. Filozoful, matematicianul, logicianul, istoricul si criticul social a scris si literatura, a luat chiar Premiul Nobel pentru literatura, in 1950. Desi dintr-o familie de aristocrati, bunicul sau a fost prim ministru al Marii Britanii (iar nas filozoful John Stuart Mill), s-a implicat in lupte sociale, in proteste, a fost un neobosit militant pentru pace si impotriva inarmarii nucleare. Se gasesc multe informatii, cine vrea sa caute, despre viata si opera sa, inclusiv fotografii, afisand distinctia si superioritatea spiritului sau. Una e cea de pe coperta cartii, un domn elegant, fara varsta, cu o pipa in coltul gurii, zambind sarcastic; costum in dungi, cravata adecvata cu buline, camasa scrobita. Distanta si rafinament, finete si bun-gust. Nu-ti vine sa crezi ca s-a angajat in lupte plebee. Dar a fost un proeminent activist anti-razboi, gasesc pe wikipedia, a militat pentru comertul liber, impotriva imperialismului, iar in timpul primului razboi mondial a fost arestat pentru actiunile sale pacifiste. Altfel de titlu de noblete. Cartea la care ma refer nu se adreseaza „oamenilor foarte scoliti", chiar asa scrie in prefata. Autorul nu-si propune sa recurga la cugetari filozofice adanci, la dezvoltari erudite, ci doar la experienta sa si la observatiile pe care le-a facut in lunga sa viata (a trait 97 ani). Si la conversatii cu oamenii simpli intalniti, cum ar fi gradinarul sau care, la cei peste saptezeci de ani, pleca seara acasa pe bicicleta si parcurgea douazeci si cinci de kilometri, pe un drum povarnit, iar a doua zi dimineata revenea la munca, traindu-si fericirea in lupta cu iepurii care str