Constantin Saplacan, Adrian Stefanescu, Willi Spindler, Mathias Bohn si Gheorghe Barsan erau, candva, cinci dintre supravietuitorii celui de-al doilea razboi mondial. Cu totii au nimerit in tabara gresita si, la finele conflictului, se aflau in lagarele de repatriere din Italia. Cu totii, destine triste ale unor adolescenti pierduti prin hatisurile istoriei, incercau un singur lucru: sa se intoarca acasa. Pentru un alt razboi, nici acesta al lor.
Li s-a spus ca pot sa se intoarca drept o avangarda a armatei care ii va elibera pe parintii, fratii si surorile lor de comunism. Ca vor fi socotiti eliberatori. Au acceptat, caci atunci si acolo, in mizeria si foametea care domnea in lagarele de prizonieri, credeau ca era ultima lor sansa. De fapt, a fost ultima lor alegere, pentru un drum fara de intoarcere.
In august 1951, un anume Charles, identificat ulterior de serviciile de contraspionaj ale Securitatii in persoana ofiterului CIA Charles Robinson, responsabil cu organizarea operatiunilor de parasutare a agentilor in tarile comuniste, i-a vizitat la o manastire unde cei cinci fussera adusi pentru a se reface fizic si a urma cursuri de pregatire. Le-a inmanat pasapoarte olandeze false si i-a urcat intr-un camion inchis. La granita cu Olanda, au fost predati "unui barbat cu ochelari", care i-a condus fara prea multe discutii intr-o inchisoare militara, unde fiecare a fost dascalit in legatura cu "legenda" pe care ar trebui sa o spuna in cazul ca ar fi prins in Romania si deconspirat ca spion: "ca noi am fost instruiti in misiune de spionaj in orasul Lech - Austria, de un oarecare maior Dumond si de Fran?ois, din zona franceza de ocupatie", dupa cum avea sa marturiseasca unul dintre ei in ancheta care a sfarsit aceasta aventura trista.
Din Olanda, au fost trimisi cu un avion militar la Frankfurt, unde au facut exercitii de sarituri cu parasuta si s-a
