Citeste si da mai departe S-a tradus, in sfirsit, in romaneste micul roman al lui Yasunari Kawabata, Frumoasele adormite. In original, s-a tiparit pentru prima data in 1960. Traducerea in limba romana, realizata de Anca Focseneanu, reprezinta, probabil, best seller-ul anului 2006 la noi. Am citit pina astazi, in revistele de cultura, mai bine de zece recenzii. Toate elogioase. Si pe drept cuvint. Yasunari Kawabata (1899-1972) a primit, in 1968, premiul Nobel pentru literatura. Dar Kawabata il considera pe Yukio Mishima un prozator mai profund decit el… Destinul celor doi are si un sumbru punct comun. Mishima se sinucide in 1970. Kawabata, doi ani mai tirziu, la 16 aprilie 1972. Frumoasele adormite constituie, poate, romanul cu influenta cea mai profunda asupra autorilor occidentali. Il pretuiesc, de exemplu, un Marquez (care il ia ca model in „Povestea tirfelor mele triste" sau un Llosa (al carui comentariu poate fi citit in „Adevarul minciunilor"). Romanul lui Kawabata e aproape lipsit de epic. Un batrin de 67 de ani, Eguchi, viziteaza o misterioasa casa din Kyoto, la marginea marii, si petrece alaturi de „frumoasele adormite" cinci nopti. E vorba de un soi de ceremonie erotica, rafinata si perversa, amintind de vechea legenda (foarte raspindita), care spune ca puterile unui batrin pot fi refacute daca doarme alaturi de o fecioara. O astfel de incercare relateaza si Biblia, in legatura cu regele David, in 1 Regi, 1. Cele cinci nopti sint pentru batrinul Eguchi, mai degraba, un prilej de a-si rememora evenimente din tinerete, o tentativa de a scapa de gustul amar al desertaciunii, de frigul virstei si de teama morti. In van insa! Timpul nu poate fi dat inapoi. Chiar daca e petrecut in preajma unor preafrumoase fecioare. Ritualul erotic la care ia parte Eguchi tine, desigur, de o civilizatie a rafinamentului si epuizarii, cum e aceea japoneza. El este de neinchipuit i