Sau „mă tăntălăule", cum îţi place ţie să te adresezi rivalilor! Nu că m-aş considera rivalul tău, Doamne fereşte. M-ar împiedica o veche sciatică să mă aplec la nivelul inteligenţei şi mai ales culturii tale de mahala. M-ai iritat cu un gest recent facebukisit de mata.
De mârlan. Specific. Mai bine din Ţuţurigă, cum te numeai, ţi-ai fi luat numele de Mahalazarus. Era mai sexy, decât ăsta de acum, măi Lăzurică teteo, mânca-ţi-aş sufletu'...
Uite ce adversar ţi-ai găsit tu să execuţi la ore de acces pe Facebook: Adrian Cristea. Fotbalistul. Eu nu-l apăr. Că a mai fost clientul meu, pe aci. Dar eu... nu sunt tu. Ştii, latinul lui taika, proverbul: Quod licet iovis, non licet bovis? El, Cristea, însă are ceva: talent! Mare. Nu e pârât. Tu ce ai? Poate un Tupeu Nemărginit, dacă asta e o virtute. Sau o televiziune-fantomă - finanţată de cine? Faci orice să te afirmi, ca musca, anal, la cal... să te ia lumea-n seamă. Grea boală, împovărătoare frustrare anonimatul ăsta.
Îmi amintesc, cu vomă pe trahee, cum ai făcut carieră. Erai un puţoi, ca un danci periculos, când DD (la gâtul căruia ai sărit logic, ulterior, dându-ţi AROMA pe faţă) a făcut imprudenţa să-ţi dea camera. Armă periculoasă pe mâna cretinilor. Pleca şi omul în concediu. Avea nevoie de un fraier. Ai început în forţă, cu nesimţire, un parvenitism atroce, de parcă te-ai trage dintr-un neam nemâncat de o mie de ani...
Cum ai pus ochii pe un caz incert, Alex Rădulescu, greu de judecat, la cumpăna legii până şi pentru cei în drept, tu te-ai antepronunţat: Vinovat! E jegosul tău succes la debut de carieră.
Paraşuta care debutează cu gura, nu cu sexul. Criminal şi ilegal. Antepronunţare. Omul ăla face puşcărie mai mult decât trebuia din zelul tău. Nu zic că era nevinovat, dar tu ai intimidat justiţia, ca-ntr-un caz de paranoia... Aşa că „tăntălăule", „Antepronunţatule", taci şi dă din
