Brief-ul este simplu: 3 familii - adică 12-14 locuri de cazare - căutăm vilă de închiriat pe 5-7 zile, pentru Revelion. Iată, cu 3 luni înainte. Cerinţe: munte, maxim la 200 kilometri de Bucureşti (că ştim ce se întâmplă cu deszăpezirea la vreme de viscol), self-catering (ne gătim noi), singuri în vilă, linişte, şi decenţă. Nu lux, nu opulenţă, nu agitaţie, nu "program artistic", nu "mese festive".
Caut pe Internet o astfel de vilă de vreo 2 săptămâni. Pe măsură ce trec zilele, devin tot mai sceptic că voi găsi ceva potrivit. Dar am tras nişte concluzii pentru mentalităţile din turismul românesc. Am căutat pe - aparent - cel mai mare şi mai bine structurat web-site românesc de profil. Nu a fost suficient, aşa că am mai căutat pe vreo 7 alte website-uri.
"Îngrăşăm porcul în ajun". De ce preţurile de cazare explodează numai pentru că vorbim de Sărbătorile de iarnă? Condiţiile de cazare sunt aceleaşi, iar "cinele festive" conţin în proporţie de 90% ceva ce poţi mânca şi în restul anului. Nu vorbim de meniuri de master-chef, "nouvelle cuisine", vinuri vechi şi scumpe, Moet-Chandon sau caviar. Şi atunci, de ce palinca are preţ de whisky de lux?
Marea majoritate a celor care au investit în turism - şi şi-au construit hoteluri, moteluri, hanuri, pensiuni sau vile - nu au nici un fel de respect pentru meseria de arhitect, nu ştiu ce este acela design, dar nici nu vor să angajeze specialişti. Da, aproape toate unităţile de cazare pe care le-am văzut sunt urâte, cu proporţii oribile, neprimitoare, cu spaţii prost gândite, decorate kitsch, înghesuite - construcţii ce nu respectă nici cele mai simple legi ale arhitecturii şi designului pentru turism - nici la interior, nici la exterior. Stilul dominant este unul pretins "rustic", un amalgam de termopane, gresie, piatră, lemn, blănuri, animale împăiate, fier forjat, covoare ţărăneşti, icoane, cab
