De Craciun, Romania pensiilor mici si a oamenilor amarati, inzapezita nitel si televizata excesiv,  se transforma cu o uluitoare viteza in Romania magazinelor ticsite de oameni care gonesc printre raioane, “spargand” sume impresionante si ciocnindu-se in carucioare.  Puhoiul de oameni cumpara marfa de pe raft de parca nu ar mai fi si o zi de maine, pentru ca, nu e asa, “asa se cade”,  “asa se cuvine”, “asa e obiceiul”. Obiceiul stramosesc spune clar, inca din vremea comunismului, ca frigiderul trebuie obligatoriu burdusit pana crapa. Motivul? “Sa avem si noi ce pune pe masa de Craciun”. Asta de parca ati vazut vreodata un roman care sa puna pe celebra masa de Craciun doar vaza cu flori din sufragerie. De aceea,  orice strain care se nimereste in Romania la acea masa pleaca acasa cu trei-patru  kilograme in plus si o indigestie zdravana. Ceea ce, desigur, nu ii va impiedica pe romanii nostrii care se intorc dupa sarbatori sa ticseasca in portbagaj carnati, jumari si cartabos.

Suplimentar, in fiecare an, de Craciun, se sparge conducta cu pomeni. Politicieni locali care au mers de mana cu noii parlamentari alesi au impartit cu spor ulei, zahar si paine.  Auzisem intr-un loc si de pui congelati. Casele de ajutor reciproc prezinta televiziunilor de stiri cozile la care stau batranii pentru a prinde si ei cateva franzele gratis. Casele de copii si de batrani sunt vizitate cu regularitate de binefacatori care vor sa isi mai spele din multele pacate de peste an. Vedete TV de doi bani isi acopera non-activitatea de peste ani cu mult ruj si niscaiva cadouri date vreunui orferlinat. Noi toti avem atat de multe alimente cumparate din veniturile putine pe care le avem incat exista suficient si pentru vecini si pentru vizitatori, neamuri si colindatori. Sa ne reamintim insa obligatoriu sa ne plangem constant de cat de prost o ducem cu banii si cat de oropsiti suntem, dac