Dintre statele membre ale Consiliului Europei, România este ţara cu cei mai mulţi cetăţeni care, raportat la numărul de locuitori, deschid procese la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Ţara noastră a plătit până acum 36 de milioane de euro ca urmare a sentinţelor pronunţate de instanţa europeană de la Strasbourg.

CITEŞTE ŞI:

O braşoveancă a câştigat lupta împotriva statului, la CEDO

Aderarea României, în 1994, la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului a adus, în primul rând, o speranţă: aceea că, atunci când Justiţia din România dă greş, există o instanţă la care să te poţi plânge: Curtea Europeană a Drepturilor Omului de pe lângă Consiliul Europei. La început timid, câţiva deschizători de drum au crezut în dreptatea lor, care le-a fost refuzată în ţară, şi au intentat statului român procese la Strasbourg.

Un Dan Brumărescu pentru casa confiscată de două ori, o dată sub comuniştii lui Dej şi a doua sub capitaliştii lui Iliescu. Jurnalistul Ionel Dalban - după ce a fost condamnat la închisoare pentru delict de opinie.

Alexandru Pantea şi Dumitru Popescu - pentru că arestările şi interceptările telefonice erau dispuse de procurori, iar aceştia nu întruneau calităţile unui magistrat independent. Un Aurel Rotaru - pentru documentele fostei Securităţi care i-au nenorocit viaţa. Barbu Anghelescu şi Ion Petra - pentru condiţiile inumane din închisori. Sentinţele au început să curgă şi tot mai mulţi români au prins curaj să apeleze la Curtea de la Strasbourg.

După 15 ani speranţa a devenit certitudine. CEDO a devenit aproape un substantiv comun, pe care îl folosesc toţi cei disperaţi de Justiţia din România. Din punct de vedere statistic, ţara noastră se plasează pe locul patru în ceea ce priveşte numărul de plângeri adresate CEDO, după Rusia, Turcia şi Ucraina. Dacă însă raportăm aceste cifre la numărul de locuitori, România