Dupa ce cutremurul din estul Japoniei (11 martie 2011), cel mai puternic înregistrat vreodată acolo, le-a dat peste cap economia, japonezii s-au pus pe evaluarea situatiei. Unde suntem si ce putem face, cu alte cuvinte. Dupa ce au tras linie, au rezultat urmatoarele: prejudiciul il va depasi probabil pe cel cauzat de cutremurul din 1995, estimat la 2% din PIB. Impactul asupra creşterii economice: 1 ¼ la suta pentru anii 2011-12. Impactul imediat al dezastrului va fi reducerea activitatii economice in Japonia si in lume, prin întreruperea lanţului global de aprovizionare. Eforturile de reconstructie vor mai stimula investitiile publice şi private. Mai punem in ecuatie evoluţia economiei mondiale, ratele de schimb, cresterea preţurilor materiilor prime... Ce planuri au japonezii?, se intreaba Dan Popa pe blogul lui.

S-o luam pe indelete. Inflaţia, măsurată prin indicele preţurilor de consum (IPC), a trecut in zona pozitiva in ultimul trimestru din 2010, dar asta e mai degraba o consecinta a majorarii taxei pe tutun la a cresterii preturilor la alimente. Inflatia CORE a scăzut cu 0,8% in ritm anualizat, dar ritmul de scadere a incetinit.

Deflaţia stânjeneşte creşterea prin menţinerea ratelor reale ridicate ale dobânzii si prin presiuni tot mai mari ale salariilor si in zona ocuparii fortei de munca.

Banca Japoniei ar trebui să păstreze o politica acomodanta pentru a se asigura ca deflaţia este depăşită. Banca de emisiune a reacţionat prompt în urma dezastrului prin furnizarea de lichiditate stabilizarea pieţelor financiare. În plus, BoJ a anunţat că va dubla dimensiunea programului de cumpărare a activelor la 10 trilioane de yeni (2% din PIB), pentru a preveni o deteriorare a sentimentului mediului de afaceri şi o creştere a aversiunii faţă de risc.

Programul a fost conceput ca parte a “relaxarii monetare globale”, lansat în octombrie 2010 pentr