In Miercurea-Ciuc, in locul unde obisnuia sa fie pana in 1990 Institutul de Prospectiuni Geologice, e acum un atelier in care lutul adus din bazinul Casinului se transforma in oalele, ulcelele si urcioarele pe care le gasesti in toata tara pe la tarabele de suveniruri de pe marginea drumurilor si chiar prin hipermarketuri. In Miercurea-Ciuc, in locul unde obisnuia sa fie pana in 1990 Institutul de Prospectiuni Geologice, e acum un atelier in care lutul adus din bazinul Casinului se transforma in oalele, ulcelele si urcioarele pe care le gasesti in toata tara pe la tarabele de suveniruri de pe marginea drumurilor si chiar prin hipermarketuri.
Doua bucati de pamant se transforma sub ochii nostri in doua urcioare rotofeie, cu gatul stramt si pantecul mare, care sunt puse pe o etajera la uscat. Olarul taie din calupul de lut o noua bucata care va ajunge curand pe masa cuiva plina cu vreo licoare placuta gustului. Lutul se asaza pe discul care asteapta sa inceapa invarteala. Mainile de culoarea pamantului fac in bucata de tarana o gaura care se largeste, si se largeste... "Asta e cea mai grea parte, stabilizarea lutului pe disc", ne spune olarul cu mainile concentrate in dansul creatiei. Un cilidru se inalta brusc din discul invartitor si se lateste, si se bombeaza... parca danseaza cu figuri impuse, schimbandu-si forma intr-o ameteala continua... S-a rotunjit, s-a subtiat, s-a buzat... si gata! Vasul ajunge langa fratii lui pe etajera in asteptarea fierbintelii cuptorului.
DRUMUL LUTULUI IN ATELIER. Inainte de a ajunge pe mana olarului, argila suporta mai multe operatii. E macinata si "spalata" intr-o moara cu bile. Noroiul astfel rezultat se trece printr-o sita deasa si e pompat intr-o presa ce-l scoate in calupuri. Apoi se lasa la uscat. "Cu cat sta mai mult, cu atat e mai de calitate", ne spune Janosi Csaba, geologul care a investit in atelierul Kera