Romania pestrita a zilelor noastre. Cu satele si orasele ei, peste doar cateva luni, tara tuturor posibilitatilor va spune prezent Uniunii Europene. Pregatita sau nu de aderare, ea a uitat sa-si apere "saracia, si nevoile, si neamul". Bogati si saraci. Lux si mizerie. Opulenta si modestie. Legi si faradelegi. Sunt doar cateva dintre contrastele ce creeaza un tablou perfect al Romaniei pitoresti in drumul sau european. Din acelasi tablou, un portret trist al taranului roman brazdat de sfidarea celor cu stare, de data aceasta de etnie rroma. Toate acestea, intr-o comuna rupta in doua. Buzescu de Teleorman. Pe drumul E70, ce uneste capitala Olteniei, Craiova, de Bucuresti, in apropiere de Alexandria, se intinde, pe o portiune de cativa kilometri, comuna-sat Buzescu. Peste 4500 de suflete, tigani si romani, isi duc laolalta traiul de zi cu zi. Ce-i drept, unii intr-un lux exorbitant, de altfel de prost gust, altii loviti de greutatile si de neajunsurile Romaniei in tranzitie. Aici, in prima jumatate a comunei, imediat dupa revolutie tiganii si-au inlocuit corturile cu adevarate palate. Dincolo, saracia oamenilor si-a pus amprenta de-a lungul timpului, singura sursa de trai fiind agricultura, munca cu ziua la construirea palatelor tiganesti si agoniseala celor 1200 de tarani plecati in Spania sa lucreze in constructii. Mahmudelele lui Frant Daca tiganii nu au nici macar alfabet, se pot lauda insa cu o istorie foarte colorata. Imparatul imperiului austro-ungar Franz Josef este prezent in majoritatea palatelor tiganesti. Nu in tablouri sau carti de istorie, ci in mahmudele (florini de aur de 24 de karate cu chipul imparatului). Pentru ca traditia tiganilor "obliga" arvunirea copiilor acestora, inca de la varste fragede, de la 8 ani, pana la maximum 13 ani, in vederea casatoriei, aceasta nu se poate cantari decat in aur. "Pa cea mai scumpa fata s-a dat 400 de mahmudele.