Coordonatorul lotului olimpic român crede că lipsa antrenorilor trage sportul românesc în jos, dar ştie că este greu să-i motivezi şi să-i convingi să rămână în ţară fără bani

România a ratat podiumul la CM de gimnastică, în concursul feminin pe echipe, dar a luat un titlu în finalele pe aparate. O singură medalie pe aur pentru delegaţia noastră pare puţin şi ne surprinde, poate unde eram obişnuiţi cu multe titluri mondiale, dar pentru Octavian Belu este normal.

"Ne-am învăţat să întindem mâna la stat"

Iar viitorul nu poate fi mai bun decât prezentul dacă nu se schimbă ceva, pentru că este criză iar statul nu o să mai poată susţine sportul conform aşteptărilor. "În gimnastica românească au tot fost suişuri şi coborâşuri, aşa că nu trebuie să surprindă pe nimeni. Este vorba, pur şi simplu, de nişte defecţiuni ale sistemului", a declarat pentru gândul Octavian Belu "şi nu are nici o legătură cu aria de selecţie. Aria de selecţie a fost mică tot timpul, de când am fost eu antrenor. Echipa olimpică nu a fost niciodată formată din mai mult de şapte, opt fete, pentru că mai multe nu aveam, iar la Olimpiada din '96, de la Atlanta, nu am avut suficiente fete şi au concurat cinci, în loc de şase.

Nu sunt lucruri noi, din acest punct de vedere, dar dacă te concentrezi obsesiv pe lipsa de infrastructură, pe lipsa de finanţare, pe schimbarea de mentalitate atunci apar problemele. Aceste lipsuri sunt reale, nu le contestă nimeni, dar ele nu se rezolvă într-un ciclu olimpic. Altfel, noi uităm de cea mai importantă problemă şi anume lipsa de resursă umană. Să nu uităm că în acest moment noi nu mai avem antrenori. Sunt foarte mulţi antrenori români buni, dar ei lucrează în străinătate.

Ne întâlnim cu ei pe la toate competiţiile. Cineva a făcut acum ceva vreme o listă şi nu mai ştiu exact, dar erau peste şase sute, aproape şapte sute de antrenori români