Printre deţinuţi se aflau nu numai terorişti de top, unii dintre ei făcând parte din elitele Al Qaida, dar şi mulţi nevinovaţi: ciobani, şoferi de autobuz sau bucătari, aflaţi în locul nepotrivit la timpul nepotrivit.
Pentru unii, „Guantanamo" este sinonim cu „nedreptate"; diverse organizaţii non-guvernamentale care luptă pentru drepturile omului văd în închisoarea extra-legală întreţinută de guvernul Statelor Unite în Cuba un simbol al decăderii primatului legii şi o dovadă că cei care îi urmăresc pe terorişti nu sunt mai buni decât aceştia, din moment ce nu ţin cont de valorile pe care pretind că le-ar apăra contra terorismului: libertate, democraţie, drepturile omului.
Pentru alţii, centrul de detenţie de la Guantanamo este triumful realismului asupra idealismului - să lupţi contra teroriştilor folosind exclusiv mijloacele legale înseamnă a îi acorda duşmanului un avantaj, periclitând astfel vieţile pe care trebuie, de fapt, să le aperi; e ca şi cum ai lupta într-un meci de box cu o mână legată la spate. Faptul că administraţia Obama şi-a pierdut, se pare, elanul dinainte de alegeri (închiderea închisorii fusese declarată o prioritate de către preşedintele american), este pentru aceştia o dovadă că nu există nici o alternativă adevărată la deţinerea fără proces, pe termen indefinit, a unor oameni care, după cum reiese din documentele militare, au rămas la fel de periculoşi ca în momentul arestării lor.
Noile dosare publicate de Wikileaks vor da probabil apă la moară ambelor tabere; în ele sunt descrise atât detenţii prelungite ale unor nevinovaţi, cât şi cazurile unor terorişti ale căror mâini sunt pătate de sânge, dar care nu ar fi putut fi niciodată fi condamnaţi de un tribunal civil, având în vedere că dovezile împotriva lor nu au fost obţinute pe căi legale.
Deţinuţii: lideri terorişti şi ciobani afghani
779 - acesta este numărul
