Cred că aveam 17 ani când mi se pusese pata pe Monica. Stătea oarecum aproape de mine şi o cunoscusem la un chef. Era ceva mai în vârstă decât mine, era în anul IV la Medicină. Prefera bărbaţii cu bani, căci o văzusem deseori în compania unor arabi sau greci, probabil colegi de facultate, posesori ai numerelor de maşină, celebre în epocă, cu 12 B. Îi tot trăgeam clopotele, mă dădeam la ea, dar nu mă băga în seamă.
Marea mea problemă era că nu mă dădeau banii afară din buzunar. Eram elev de liceu, colaboram la un ziar care uita să mă plătească şi ai mei mă sponsorizau sporadic. Ca să o impresionez pe Monica o mai invitam în oraş la o "băutură fină", operaţiune în urma căreia cerşeam ţigări vreme de vreo două zile. Primeam în cel mai bun caz, un pupic prietenesc pe obraz când ne despărţeam, în faţa blocului ei. Stătea singură într-un apartament moştenit de la o mătuşă.
INVITAŢIE
Într-o bună dimineaţă m-a sunat pe telefonul fix (povestea e veche, de pe vremea când nu existau moleculare) să mă solicite să o ajut, spre seară, să mute nişte mobilă. Mi s-a părut că am o mare şansă. M-am scobit prin buzunare şi am făcut monetarul, căci nu puteam să mă duc la fată cu mâna goală. Înainte să trec pe la ea am luat o sticlă de lichior, ca pentru fete şi o ciocolată. Nu mai rămăsesem nici măcar cu un leu găurit. Ştiam că Monicăi îi plac florile, aşa că m-am gândit să improvizez ceva. Lângă mine locuia rapsodul Ion Dolănescu, care avea o grădină. Ochisem de după gard, un trandafir mare, portocaliu. Văzusem că pe omul-ciocârlie îl luase de dimineaţă o maşină cu număr de Bacău, probabil la o nuntă. Nu exista riscul să mă prindă în flagrant în timp ce comiteam furtul. Cu traista în care băgasem cadourile în spate am escaladat gardul şi am sărit în curte. M-am înţepat într-un spin când am comis delictul, dar am fost victorios. Peste u
