Vintilă Corbul a plecat dintre noi cu sufletul împăcat. A rămas opera, la fel de tânără ca autorul său Când am aflat despre proiectul publicării integrale a vastei opere a lui
Vintilă Corbul a plecat dintre noi cu sufletul împăcat. A rămas opera, la fel de tânără ca autorul său
Când am aflat despre proiectul publicării integrale a vastei opere a lui Vintilă Corbul într-un termen incredibil de scurt, ne-am speriat. Noi, cei din echipă: manageri, redactori, traducători, tehnoredactori, plus corecturile reunite de la "Adevărul" şi "Click".
Nu am întâlnit însă pe cineva să fie sceptic, să aibă îndoieli privind succesul proiectului. Mergeam la drum cu un mare maestru al scrisului. Aşa că, măcar eu, unul, nu am început să-l citesc pe autor, ci să-l devorez. Pentru că nu mai era timp să-l percepi, trebuia să-l respiri. La întâlnirea din redacţia "Adevărului" aveam la activ câteva lecturi: "Căderea Constantinopolelui" şi "Cenuşă şi orhidee la New York", făcute cu ani buni înainte, şi "Babel Palace", "Asediul Romei", proaspete. Percepusem deci două direcţii ale prozei sale: romanul istoric care stă alături de cele scrise de Dumas, Druot, Sienkiewicz, Toman, Feuchtwanger etc., şi romanul de aventuri petrecut într-o lume plină de străluciri, luxoasă şi luxuriantă, numită "lume bună".
Cred că primul lui roman scris, după declaraţiile sale, pe la 13 ani, conţine mulţi germeni ai viitoarei opere. A se vedea chiar finalul din "Babel Palace", unde un comunist aruncă în aer întregul hotel cu lumea lui "coruptă", ceea ce denotă un vizionarism istoric remarcabil. Adaug doar că ultimul roman, neterminat, închide cercul. Se cheamă "Ciuma roşie".
O întâlnire memorabilă
Întâlnirea celor care lucrau la opera Maestrului, cea din redacţie - prima şi ultima întâlnire -, a fost caldă, lungă şi memorabilă. Atât cu subsemnatul la interviul care, de altfel,